4 iulie 2015

Copiii Plecați Din România

Zeci de mii de copii români, orfani ori abandonați de familiile extrem de sărace, au părăsit România, începând de la mijlocul anilor 80, într-un șir nesfârșit de adopții internaționale.  Zeci de mii. Source: Romanian Children’s Relief (RCR) Am avut ocazia să văd, la prima mână, coșmarurile din orfelinatele românești, în primele luni de după decembrie 89. Imaginile acelea cu copiii numai piele și os, mici schelete chircite, zăcând în pătuțuri subdimensionate, vechi și jegoase, în încăperi neîncălzite și hrăniți cu fiertură de morcovi au fost reale. Așa a fost. I-am văzut și eu pe acei copii. Filmele cu orfanii României au făcut încojurul lumii și mulți dintre voi probabil vi le amintiți. dacă nu, dați un google să vedeți cum era atunci. Mirosul și umezeala din acele așezăminte, să nu le spun lagăre, gândacii, găurile de șobolani din pereți n-am să le uit pe veci. Ei bine, în momentul când străinilor li […]
6 iulie 2015

40 de ani. Pa-tru-zeci de ani, împreună. Felicitări!

Rodica și Iulian Lucaci- 40 (adică patruzeci) de ani, împreună, sărbătoriți astăzi împreună cu familia lor canadiană, noi adică, la Copper Creek, în Kleinburg, Ontario. Ei sunt socrii Dianei, fiica mea și cuscrii mei, în fapt Familia 1.0, așa cum se încheagă ea la prima generație de imigranți români în Canada. Mi se împiedică cuvintele de emoție, cu greu deslușesc cum au făcut cei doi să funcționeze superbul mecanism al anduranței de familie și îi felicit din tot sufletul pentru cât de frumos parcurg călătoria vieții, împreună. Câtă iubire, sinceritate, eliberare de vanități și mai ales desăvârșită încredere au adunat laolaltă, în patruzeci de ani, ține de marele secret al fericirii, pur și simplu. Copii, când s-au cunoscut, Rodica și Iulian sunt fericiți fără să declame. Tot respectul pentru cine sunteți, dragilor! (în foto, de la stânga: Dragoș, Adi, Rodica, Iulian, eu, Julia, Diana și Daniel) Aici, cu Dragoș Iar […]
21 septembrie 2015

Perele, ca și oamenii, au defecte

Am un păr în curte. Cam acum e vremea culesului. S-au aproape copt perele și am chemat în weekend copiii vecinilor, să le dau câte o pungă. Le-am cules împreună, mai mari, mai mici, după cum au crescut și ele. Când a fost culesul gata, copiii au răscolit prin sacoșele lor și au scos perele cu deformități, spunând: p-astea trebuie să le-aruncăm, sunt stricate… Degeaba am încercat să îi conving că, deși unele erau mai lunguiețe, altele mai grăsuțe, altele răsucite, toate erau pere bune de mâncat. S-au uitat cu ochii mari la mine și au dat din cap, nț, n-am dreptate. Am făcut un ocol cu vorba și le-am zis să nu compare fructele din curte, cu cele de la magazin. Că fructele de la magazin sunt toate alese să arate perfect, că altfel cumpărătorul nu le ia dela raft. Iar celelalte (cele urâte, adică) se duc la gemuri […]
24 septembrie 2015

Fără politică

Mă-mboldește un cititor să fac cumva și să aloc spațiu opiniilor despre politica din România. Spune el că doar așa, noi, diaspora, putem  muta lucrurile înainte, putem influența, etc, etc. Să zic: sunt la zi cu efervescența politică românească. Știu, din alte scrieri, până unde-i voința și care-i, în fapt, putința clasei politice a unei țări din Europa de Est, țară ce luptă zilnic cu sărăcia. Știu și ce eforturi depun, atât Președinția cât și Guvernul, să navigheze în vremurile neașteptat de tulburi ale lui 2015. De la zece mii de kilometri și șaptesprezece ani distanță, de când sunt afară din țară, ar fi cel puțin indecent să comentez sau să aloc spațiu comentariilor despre viața politică românească. Sunt nouăsprezece milioane de suflete în România, suflete care fac eforturi, cu fiecare zi, să trăiască mai bine. Rezultatele eforturilor lor se văd, există, sunt de aplaudat. Îi putem susține, îi putem încuraja. N-avem căderea a-i comenta. […]