10 noiembrie 2015

Patru Răspunsuri La Scrisori

Vă place povestea trecerii prin lume, așa cum curge ea în Foaia De Drum Lung, bag eu de seamă. Mă bucură și știu că povestea asta, a vieții văzută prin ochii mei, nu este cu mult diferită de poveștile voastre: cu toții avem zile proaste și zile bune, zile când ne simțim puși jos, de viață și zile în care mâncăm stele, de energie și de curaj. Zile în care iubim (și vorbim despre iubire) și zile în care iubim, dar nu scoatem o vorbă. C-așa-i firea umană. Am să răspund, cât pot de pe scurt, unor mesaje primite zilele astea: Îmi cer scuze că dau buzna aşa, pe nepusă masă. Vreau să vă cer un sfat. Din postările dumneavoastră am înţeles că locuiţi în Canada. Gândul plecării mă bate şi pe mine. Nu am ce să mai sper aici. Ce mă sfătuiţi? Cu ce să încep? Eu vin singură, […]
13 noiembrie 2015

Cea Mai Frumoasă

Nu mai pot să număr, nu mai am putere, nu mai vreau să simt sarea lacrimilor celor ce-i plâng pe copii din Colectiv. Mi-e greu pentru ei. Ascult Pasărea Colibri, spre și de la birou, un cd primit cadou, astă vară, în preumblările mele românești, de la verișoara mea Alina. Iată o ocazie să-I mulțumesc, fiindcă probabil nici ea n-are habar cât de ascultat este. Și reușesc acolo, în înghesuiala din trafic, dimineața și seara, să-nchid porțile lumii în jurul meu și să plec, cu gândurile împletite-n versuri cu har, hai-hui. Am ascultat piesa asta, într-un șir de alte zeci. Și-am ascultat-o din nou. Și iar, încercând să-i deslușesc mesajul. Și-am ascultat-o iar, s-o aud ce spune. Și iar, și iar. Pentru ca, în seara asta, să mi se reveleze întreaga pleiadă de deșertăciuni pe care ambițiile noastre, speranțele, dorințele și voințele noastre le cresc, în trecerile noastre de-o clipă […]
14 noiembrie 2015

Celor Care Cred Că Știu

Celor îmbibați deja de aritmetica morții ce bântuie Europa, celor cărora Luna Neagră le-a prefăcut cărările în fum și sufletele-n scrum, celor acum cu inima mică-mică de emoții sau de frică, celor cărora le-a rămas un dram de speranță că vom răzbate și prin astea, celor care ascultă-n taină muzică și se feresc de oprobiul cernit al străzii, celor ce-ntreabă, celor ce se-ntreabă, celor ce așteaptă, celor ce-s așteptați, celor ce, prin fanta ușii văd lumina de dincolo și n-au curaj s-o privească-n ochi, celor care cred că știu și habar n-au, celor ce răspund întrebărilor altora, celor ce dau telefon, celor ce așteaptă telefon, celor ce citesc și celor ce citesc cărți, celor ce cresc și celor ce mor încet, așteptând consacrarea, celor ce au și celor ce dau, celor de ieri și celor de poimâine, le amintesc că e vineri. Și-s doar câteva vineri seara pe an, din […]
25 noiembrie 2015

O mie de generații și o jumătate de planetă

În suprema lege a firii vă iubim fundamental, matern, prietenește ori partenerial, cine mai știe, cert este că vă iubim. Cu bunele și cu relele voastre. V-am luat spre preacreștere de la mamele voastre, cărora li s-a strâns inimă văzându-vă plecând de mână cu noi. Atunci noi le-am prins femeilor-mame, privirile și le-am jurat s-avem grijă de voi, să vă creștem în drumul vostru, întru împlinirea voastră deplină. Așa am făcut și eu și încă o mie de generații de feminine, înaintea mea, așa vor face încă o mie de generații după mine. Așa suntem programate să funcționăm. Ne-am făcut copiii cu voi și, luate cu grijile casei, ați zburat în aventurile vieților voastre cu mult mai departe decât s-ar fi cuvenit prin legea firii. Și nu, nu zic aici de micile flirturi, amorurile ocazionale ori scăpările erotice, nici pomeneală. Undeva, în subteran, noi toate suntem solidare între noi și […]