Viața-i ca parcarea. Cauți în fiecare zi, instinctiv, cu o disperare motivată sau nu, un loc bun să parchezi. Un loc suficient de lat cât să nu-ți boțești vanitatea. Te uiți în dreapta, te uiți în stânga să n-ai hârburi care te pot atinge, din neatenție, cu portiera, ori vreun truck care să-ți șteargă aripa, când dă cu spatele. Te păzești și tu, ca să nu plătești mai încolo. Cauți un loc. Un loc cât mai aproape de intrare. De intrarea Undeva: la serviciu, în carieră, în familie, în iubire, în destin, aproape doar să fie. Să fie aproape, să-l poți parcurge din doi pași. Și nu-l găsești. Mai dai o dată, roată. Și încă o dată. Te uiți dreapta- stânga, scanezi tot. Ori au fost alții mai harnici, ori mai iuți de picior, cert este că, la oră de vârf, într-o lume super ocupată, super stresată, acolo unde se […]