12 decembrie 2014

Cine se inscrie pentru o noua Europa Libera? (9 mai, 2012)

Cine se inscrie pentru o noua Europa Libera?** Este pentru prima oara cand vad democratia romaneasca in pericol concret. Noul guvern, cu neexperimentatul si energicul Ponta la carma este doar o etapa locala in instalarea puterii socialiste conjugate in Europa. Putin a castigat prezidentialele. Holland, in Franta flutura socialismul in uralele multimii doritoare de schimbare. Ieri, nou-numitul ministru Marga de la Externe ridica osanale axei Moscova-Beijing, in prima zi de la investire. Cum de si-a permis un asemenea discurs? De ce nu a intervenit premierul sa explice declaratiile lui Marga? Prefectii se decapiteaza, deschis si declarat, strict pe considerente politice. Electoratului se promit niste bani, doarasa, sa taca naibii din gura atata vreme sunt schimbarile in curs… Votul uninominal, la un coltz, poate sufoca dezvoltarea unei opozitii sanatoase in actualele conditii. O opozitie la actuala putere, nu exista, practic. Totul s-a petrecut fulgerator, sub ochii holbati si in tacerea telespectatorilor […]
12 decembrie 2014

Primăvara, sub ploaia de lumină (10 martie, 2010)

Se înfoaie în ghivece zambilele, lalelele și narcisele prin prăvăliile cu flori, parfumul dă buzna și deșteaptă alergii de nu mai ajung batistele. Sarea, gri-albicioasă ca nisipul mineral de la Wassaga, se scurge în fuioare fine de pe capotele mașinilor și spoiește trotuarele înguste, închipuite din dale tărcate și aliniate la ochi, întru descurajarea mersului pe jos . Iarba arată ca freza unui adolescent trezit cu goarna. Prin rigole se ghemuiește câte o gazetă ofilită și decolorată, strivită cu săptămânile sub mormane de zăpadă. La prânz, ies liceenele de la școală cu fustele fluturând și picioarele învinețite de frig, ies băieții cu ghiozdanele într-o rână și cu firele albe ale IPodului atârnând din urechi. Urcă soarele de-o suliță deasupra arțarilor dezgoliți. Seara, aleile se-mbată în portocaliul becurilor ecologice și se aud guguștiucii. Noaptea e tăiată de țipetele cârdurilor de gâște neplecate în țările calde, de urletele prelungi ale coioților care […]
16 decembrie 2014

“Să aibă și săracii câte ceva…”

Citesc Însemnările Unui Amator De Artă, eseuri semnate de Krikor Zambaccian (1889-1962), renumit colecționar de artă din perioada interbelică, bun prieten cu marii artiști ai vremii (Pallady, Luchian, Tătărăscu, Ciucurencu, Petrașcu, etc.) și care, în 1947 a donat (un fel de-a spune, a fost forma elegantă de a vorbi despre o confiscare grosolană, petrecută în anii timpurii ai tranziției către comunism-n.a.) o impresionantă colecție de tablouri și obiecte de artă, statului român, cu condiția ca obiectele să rămână în clădirea proprietate a colecționarului, iar imobilul să fie transformat într-un muzeu. Este actualul Muzeu de Artă Zambaccian. Aflu din volumul tipărit în 1957 câteva dintre obiceiurile boeme, altele mai puțin boeme, năravurile, ticurile verbale ori tabieturile artiștilor plastici români, cei mai mulți cu studii solide de artă în Franța ori Italia. Și cine ar fi în măsură să judece un artist, în fond? Zambaccian povestește despre cum se tranzacționau tablourile, cât valorau […]
18 decembrie 2014

Aici, Acum- Un tablou năucitor, semnat Lehte

  Tabloul acesta este o pictură în ulei, datată 25 iunie 1966, semnată Lehte și cam atât este tot ce știu despre el. E mare, e uriaș, cam 1,50X 1,10 m. N-am văzut vreo fotografie pe net a vreunei picturi semnată de același autor. A fost cumpărat de ocazie, de la cineva care vindea doar rama, în ideea că fiind din lemn sculptat, ar avea careva nevoie. Prețul: 30 de dolari. Nu glumesc, 30 de dolari. Vreo trei săptămâni a stat în garaj, să-i iasă mirosul (mirosea a vechi, a fost ținut prin vreo magazie, gândesc). Și m-am apucat de restaurat.  Restaurarea a constat în spălarea, centimetru cu centimetru, cu soluții curățitoare, până am văzut ce culori erau la origine…a durat două zile pline, de weekend. Acolo undea avut culoarea ciobită (rama sau pictura) am restaurat cu culoare, probabil vreo 3 centimetri pătrați, cu totul. A luat mult, că n-am avut curaj, să nu-l stric […]