19 februarie 2015

Trebuie Cai Verzi

De când mă știu, fac ce Trebuie.  A crescut, acest Trebuie, cu mine odată.   A trebuit să dorm la prânz și asta m-a obligat să cultiv eschiva, a trebuit să mănânc ciorba la felul întâi și-am crescut cu spaima de ciorbă, a trebuit să fac întâi lecțiile și apoi să ies afară la joacă deși toți copiii erau deja în jurul blocului și epuizaseră rugămințile la ai mei: tanti Manea o lăsați pe Magda afară? Haai, tanti Manea, vă rugăăăm…. Degeaba, eu trebuia să învăț de zece.    A trebuit să nu merg la petrecerile din liceu decât până la 10 seara, indiferent că ele țineau până în zori pentru că, nu-i așa, nu se cădea ca o domnișoară să piardă nopțile fumând, dansând, doamne ferește de vreo nefăcută.   A trebuit să am un logodnic declarat ca să pot ajunge la Costinești, vara, altfel n-aveam voie, cum era […]
9 aprilie 2015

Maşina albastră

In Canada, la inceputuri, Greater Toronto Area. Anul 2000, decembrie. Abia ne cumpărasem casă şi, de câteva zile, ne mutasem în cealalată parte a oraşului, într-o suburbie curată, disciplinată, bine străjuită de lei din ipsos la intrările în driveway. O suburbie cu salcâmi pe alei şi mulţi, mulţi italieni, întinşi pe câteva generaţii.  Seară târzie, mocirloasă, pâcloasă de decembrie, aşteptând Crăciunul.  Abia am scăpat de la birou şi aveam de traversat oraşul, cei peste 50 de km, într-unul dintre primele mele drumuri, mai exact primul drum de la lucru către noua casă, pe întuneric, pe ninsoare, pe un trafic ce se anunţa greu, greu. N-aveam GPS. La vremea aceea doar maşinile poliţiei, pompierii şi salvarea aveau GPS. N-aveam experienţa condusului pe zăpadă, pe autostradă la drum lung şi mai ales noaptea. Eram singură, eram departe de casă şi mi-era frică. Trebuia să ajung acasă, iar dacă aş fi luat-o din […]
21 aprilie 2015

De La Un Cer La Altul

Când încerci să-i vorbeşti, fie n-are timp de tine, fie te repede şi-ţi  împachetează ziua în tăvălugi de lucruri de făcut, multe, tot mai multe. N-are scrupule când stă să te-mpinga de pe stâncă, în hăul necunoscutului, ori de câte ori încerci ceva nou. Îi cauţi mâna, când ţi-e teamă şi ea nu-i acolo; şi-atunci bagi mâinile în buzunare. O cauţi pe pernă, noaptea când n-ai somn; râde de tine când ai coşmaruri, fuge de tine adesea şi arar îţi răspunde la telefon. Când fuge de acasă, atunci chiar ai o problemă. E frumoasă, nimic de zis, dar, doamne, cât e de imprevizibilă. Când întinde palma spre tine, adesea murdară de pământ ori pătată de roşul fructelor, atunci îi vezi liniile inimii, sufletului, destinului, păcatului şi îngerilor, crescute precum iedera, după care strânge pumnul şi nu mai vezi nimic. Imaginea te mai urmăreşte o vreme, destul până să pui din […]
2 iunie 2015

Sunt unică, tu nu-nțelegi?!?

Stai jos, c-avem de vorbit. Uită-te în ochii mei, dacă poți.   Mă citești pe ascuns, continuu, cu o fervoare de maniac, îți văd adresa de IP veșnic prezentă în paginile mele. Îmi copii și studiezi fotografiile din toate unghiurile, mă cauți în urechi, în buric, între degetele de la picioare, în fiecare imagine pe care o ai furată din albumele mele.  Și știu asta.  Îmi verifici trăirile brodate-n vorbe,  îmi bănuiești gândurile și le mesteci în minte, în felul tău.  Te-ntrebi adesea cât anume ai cunoscut, dacă vreodată ai cunoscut ceva din mine.  Greșesc?   Nici să dormi nu poți, verifici netul ori de câte ori te întorci, în pat, pe partea cealaltă, nu cumva să fi publicat pe blog iar tu să nu știi. Știu că ți-e frică de Timp, știu că ți-e frică de anchilozarea pe care o simți, dimineața, când faci primul drum la baie și […]