16 august 2016

Autobiografie

Mă cheamă Magda și mă țin strâns de o balustradă. Pășesc, ca pe cuie, pe puntea sfâșiată de păcate a unor semeni de-ai mei. Admit că, la descurajare, am strivit câțiva fluturi de noapte. Și un fluture din suflet, din descumpănire și nu din nepăsare. Mai sunt, oare. Am părăsit recent Muzeul Relelor Lumii, am încă biletul de intrare în buzunar și mă frige  tare. În iubire mă comport atipic pentru o Vărsătoare. Nu sunt calculată. Ard, cer și dau, până la epuizare. Tăciunii aprinși îmi luminează nopțile, îmi încing zilele, mă ard cu anii, din gânduri îmi răsare soarele. Uit ușor cum trece ziua, niciodată nu uit starea. Dispar din iubire doar atunci când chiar nu se mai poate. Când am făcut tot ce se cade și socoate. Mă consum din iubire? La naiba, cine nu arde. Tu nu arzi, ce zici tu. Hainele mele pleacă alandala din dulapuri, multe […]
16 septembrie 2016

Pactul cu trecutul

Faci pact cu trecutul, abia atunci când şi ultima îmbucătură de inimă este mestecată pe îndelete, după care bei o cană cu apă rece. Când ultima pastă de dinţi, cumpărată împreună cu celălalt, ajunge la reciclabile şi, de acolo, în maşina de gunoi din stradă. Faci pace cu trecutul atunci când nu mai recunoşti păianjenii din colţul ferestrei, zorind toamnele prin jurul zgribulit al casei. Atunci când schimbi mătura. Când nu-i mai cauți, cu o chii închiși, perna, alături. Atunci când schimbi mobila prin casă, când suceşti perdelele dintr-o cameră într-alta, când schimbi culorile de atmosferă, când schimbi până şi mirosul de scorţişoară din casă, cu unul de măr sau, după plac, de lămâie. Faci pace cu trecutul atunci când nu-ţi mai cade inima în stomac dacă, accidental, deschizi emailuri cu poze de-ale sufletului- rană încă vie-n tine. Când din tot conturul îţi mai aminteşti ochii aceia  privindu-te, în minte, nu […]
28 septembrie 2016

Lasă-mă

Pe tine, divinitate atotputernică, zugrăvită pe pereţii bisericilor în straie lungi, bej-cafenii, cu aură în jurul creştetului, nu te-am chemat şi nu te invoc fiindcă ți-aș cere ceva. Continui monologul: eu nu cred că tu te preumbli în straie din cânepă, lungi, cu puzderie de falduri. Avem linie directă de comunicare, nicio biserica nu creşte între noi, tu nu vezi? Spune-mi te rog dacă greşesc cumva, sau dacă e doar părerea mea, așa, în avangarda vremurilor. Mai cred că semăn un pic cu tine. Sufletul meu, fir-ar el să fie, este o frântură dintr-al tău. Iar sufletele n-au gen, n-au timp şi n-au chip. Și-s totuna. N-au, bietele de ele, nici memorie şi nici repere, ce spun eu. Aşadar, nu te grăbi a-mi promite, ori a-mi da ceva. Te rog nu-mi da, ci lasă-mă. Lasă-mă să cunosc sufocarea lentă, atunci când nu mai este nimic verde în jurul meu: nici în preajmă şi nici […]
4 octombrie 2016

24Life expats saga- ”Între Toronto şi Bucureşti vrăbiile seamănă, câteodată”

Un interviu semnat de Mihaela Doina Rădulescu, pentru 24Life (http://24life.ro). Mulțumesc Mihaela și bine ai venit între poveștile Foii De Drum Lung! „Nu este nimic deosebit între Toronto şi Bucureşti. Ca să fie ceva diferit, ar trebui ca măcar lucrurile, cât de mici, să semene între ele. Aici, nimic nu seamănă. Ba da, vrăbiile seamănă, câteodată, norii şi cam atât. Nu glumesc” – Magdalena Manea, jurnalistă și scriitoare, stabilită de două decenii la Toronto. Am deschis intrigată un text al Magdei pe Foaia De Drum Lung intitulat „Cel mai mincinos deceniu – deceniul al cincilea”  și am plonjat direct în atmosfera emoționantă și plină de zbucium a unei perioade de viață. Magda își construiește cu grijă intriga: „Când împlinim patruzeci de ani, intrăm în cel mai mincinos, alunecos, ascuns și revelator deopotrivă, deceniu al vieții”. Apoi ne lasă să-i mistuim încet ideile, în timp ce citim și multă vreme după ce-am închis cartea. Pardon, […]