6 iulie 2015

Iubirea necondiționată

Iubirea necondiționată e soră cu iubirea maternă.  Iubirea necondiționată vine ca trăznetul. Și când cade pe tine, dacă ai norocul să ți se-ntâmple, leșini, umbli căpiat, uiți de la mână pân la gură. Te-ai băga în măruntaiele pământului, să nu-ți vadă careva încercarea, nu mai știi cum te cheamă, îți moare un detașament de anticorpi. Iubirea necondiționată nu cere voie să cadă pe tine. Ea n-are idee de nici cele mai elementare norme de politețe. Coboară ca ploaia, pentru ca, imediat, să bată din picior. Frustrant, știu. Declamă, revendică, strivește moțul băștii, rupe tocul sandalei, înțeapă ca un trandafir, te pălmuiește până-ți dau lacrimile. Iubirea necondiționată știe că ea nu are nimic de pierdut. Iubirea necondiționată nu se cumpără, nu se vinde, n-are miză, n-are timp ori calendar, scală ori cântar și ea o știe. Ea nu face frumos în cadru, nu ia poziții fotogenice la cameră, în general se […]
18 septembrie 2015

Iubirile Absolvente

Am lăsat intenționat să treacă ziua inimioarelor ca să pot pune pe pagină iubirile, pojarurile și pasiunile trecute, toate pasagere prin bucla timpului care-mi marchează și mie trecerea prin lume. Iubirilor mele, cum au fost ele, le-am dat doar firmituri de timp de scris ori metafore prea-ncârligate al căror sens îl pricepeam eu și, probabil, pisica Ciorăpel. Cine-ar fi-ndurat alăturările de vorbe- stilet, șoptite printre perdelele de brocart ale balului mascat de ochelarii de soare?   Iubirile mele, și aici vorbesc cam ca diriginta clasei, cu toatele și-au dat silința. Da, pot spune că toate au depus eforturi. Au înălțat capul, dintre avioanele de hârtie meșterite pe sub bănci, atunci când lecția li s-a părut interesantă. Au ridicat două degete să se afirme, unele au dat chiar răspunsuri geniale, iar una a ajuns la faza pe țară în concursurile de creativitate. A fost o clasă de copii inteligenți și puturoși, […]
18 septembrie 2015

Sequel la Iubirile Absolvente- Klauși de-un sezon

Asta-i un text de bine sau de rău? Mi-au venit întrebările, inclusiv la telefon, imediat după publicarea lui. Am recitit Iubirile Absolvente și, gândind ca o româncă dar trăind aproape două decenii pe-afară, recunosc, textul e suav pudrat cu apropos-uri și e soft ca un obrăjor de copil, iar la o singură citire e cel puțin ciudat. Ce-am avut și cu cine am avut?   Ei bine, în esență e cam așa: recapitulându-i pe cavalerii mei însoțitori prin vremuri, am realizat că toți s-au pierdut, invariabil, în mediocritate dacă nu și mai rău, prin depresii. Nu cât au fost cu mine, ci după mine, mai exact. Epoca post-Magda i-a marcat într-așa hal, încât niciunul n-a mai căzut în picioare. Departe chiar de cota la care erau înainte de mine.    Mai clar, cred eu că am aprins flacăra vetrelor lor, i-am stimulat, i-am enervat destul, înfuriat, urcat pe pereți, energizat, […]
18 septembrie 2015

Tu ieși afară Și pentru că e vânt, aprinzi țigara-n scară, Pui căștile și te gândești pe cine vrei să vezi diseară.

Ti-a placut articolul?