10 februarie 2015

Frăție întru scriitură, așa ceva nu s-a mai pomenit!

Am dat buzna-n scrierile a patru excepțional de talentate și sensibile scriitoare românce: Petronela Rotar, Corina Ozon, Ana Barton și Cristina Nemerovschi. Am făcut vraiște, în curiozitatea mea înfrigurată de-atâtat timp pierdut, paginile lor de facebook și fotografiile, comentariile și punctele de suspensie, le-am căutat de matricolă, unghiile și batista, ceștile lor de cafea, fereastra pe care se uită când scriu ele, gesturile, pacea privirilor și revolta interioară a vorbelor lor. Mă holbez fără să înțeleg cum de s-a întâmplat așa, la careul desenat de aceste nonconformiste, complex articulate și stăpâne pe vorbele  limbii române care își dau, cu mare înțelepciune, suport una- alteia, în timp real. Ai senzația că toate scriu o carte, că toate au scris câte o carte, pe rând, suflecându-și gândurile, la unison, că  toate cărțile pe care și le-au publicat în ultimii ani sunt ale tuturora și că fiecare e prezentă în cartea celeilalte. E […]
20 februarie 2015

Zilele Amanților- filmul românesc perfect

Amarnic puse pe căpătuială, atente să nu le scape nici un ac de siguranță pe gaura chiuvetei, personajele Corinei Ozon din Zilele Amanților te-mbolnăvesc de ficat. De un dinamism feroce, cu ochii în patru la orice oportunitate, gratuitate, atenție sau flirt, de-a valma, ele reușesc să deseneze un crâmpei din societatea de ieri, alaltăieri- cel mult, dar mai ales de mâine dintr-o Românie bucureșteană prin excelență. Pentru că zilele și nopțile sunt frumos delimitate de bariere semnalizate cu reflectoare, nu poți să te superi pe ele mai ales că, intre mantinelele zilelor, acțiunea zboară ca pucul într-o arenă de hochei. E lumină. E soarele în creștetul personajelor și parcă îl simți și tu, citind. Nu-i vreo eroină mai brează decât alta, toate gândesc, visează și așteaptă cam același lucru: să dea lovitura, să se chivernisească. Navigând abil, într-o lume strălucind de efervescență la lumina zilei ce pare că nu se […]
22 februarie 2015

O Să Mă Știi De Undeva- Combustibil Pentru Piesa-Monolog A Inimii De Sub Tricou

Mai tragică în ființa ei decât Moartea Căprioarei, mai senzuală decât Malena legănându-și poalele și fluturându-și pletele peste țărâna patruzecistă a Italiei, cu ochii mari deschiși, sfredelindu-te,  Petronela Rotar a scris O Să Mă Știi De Undeva cu patima condamnatului la iubire silnică pe viață.   Atât de tare iubește când iubește încât, citind, poezia devine grea ca o draperie din catifea iar literele-i curg pe podea. Hani, El adică, daca există sau a existat cândva, probabil că și-a înecat mințile în alcool citindu-se dezvelit, sau pur și simplu văzându-și goliciunea în oglinzile vorbelor Petronelei, mai degrabă a înnebunit. Asta, dacă Hani a existat. Dacă Hani nu i-a apărut Petronelei în cale, încă, l-aș sfătui să se convingă-ntâi că știe a-nnota în apă adâncă.     Petronela scrie imagini, ea scrie imaginile așa cum  i se-arată, fiecare pas al ei scrie singur un rând. Afli  (și-ți place să afli) femeia […]
8 martie 2015

…Să-mi fur iubirea, ca pe-o bicicletă

Nu pot zice de ce iubesc poezia asta a lui Radu Ciornei. Dar o iubesc. Poeziei ăsteia îi trebuie o chitară și patru note numai, destul cât s-o reciți și apoi s-o cânți și iar s-o reciți, până la toamnă… Aş vrea Aş vrea să-mi fur iubirea ca pe-o bicicletă În urma mea să fluiere un poliţist Să-l păcălesc, să se izbească într-o tonetă Cu degetul să-i sugerez cum că exist Aş vrea să plăsmuiesc o lume desuetă Amenzi zâmbind să dau oricărui sunet trist Să-i spun buchet la o plăpândă violetă Să pot îmbrăţişa chiar şi un dinamovist Aş vrea să nu-mi mai fie atâta noapte Dormind să prind măcar un ziurel de zi Să prind un loc la coada de la lapte Un ceai să beau pe un covor în Benghazi Aş vrea să nu îmi mai doresc nimica O lumânare albă să îmi ardă toată Poveşti aş […]