5 februarie 2016

50+, haideți la film

Dacă ai depășit perioada agitată, competițională și plină de întrebări a vieții. Dacă, în sfârșit, cu un  ultim efort, ai pierdut ambițiile, ai făcut pace cu vanitatea și cu toate celelalte nimicuri din minte, cu care ți-ai ocupat tot timpul până acum. Dacă ai depășit 50 de ani, atunci ai să înțelegi. Dacă privirea îți plutește spre orizontul acela înțelept și senin, al înțelegerii plenare a lumii. Dacă roata vieții nu te mai ia prin surprindere, dacă ce vezi- ai mai văzut, atunci poate vrei să petreci o oră și jumătate și să vezi filmul de mai jos. 45 de ani (2015), cu Charlotte Rampling și Tom Courtenay. Este povestea unui cuplu care împlinește 45 de ani de căsătorie. Și care demonstrează, doamne, dacă mai era nevoie, că sentimentele, trăirile pot (am corectat, gata… :)) scutura dinamica subtilă dezvoltată în doi, după atâta și atâta vreme. Un îndemn la introspecție, un îndemn la […]
20 aprilie 2016

Unfinished business

Ești rezultatul covârșitor al acțiunilor tale. Și ești la un punct în viață în care unele lucruri și fapte s-au aliniat cam cum ai visat, altele au luat-o pe arătură, altele s-au topit din fașă iar altele încă dorm în coconul nenăscutelor dorințe. Ești exact în punctul la care gândurile tale te-au adus. Fiindcă ele s-au ițit, s-au copt și te-au purtat pe drumuri anume: ai fost la o școală anume, ai semnat pentru un credit pe viață, ai un număr limitat de copii cu cerințe fără număr, ești încă generația sandwitch între ai tăi copii deja furați de globalizare și cei câțiva părinți care te mai țin imaginar, de mâna cealaltă. Dacă ți-a sunat telefonul noaptea, știi, cu spaima înfiptă adânc în creierul mic,  că doar din România poate fi. Și că nu e de bine dacă-ți sună, noaptea. Tu ești încă dator, să spun așa, să-ți duci menirea […]
14 septembrie 2016

Password în intranetul româno-canadian

Vorbesc mai puţin. Citesc mai mult. Informaţia vine, trece prin mine şi se depozitează fix în spatele creierului mic, acolo unde îndeobşte țin sertarele cu instincte şi apucături de peşteră. Ascult mai mult, văd şi mai mult. Tăcerea uriaşă, înţeleaptă de să n-o mai recunosc, ce se cască din mine, iese în întâmpinarea altor tăceri, ale semenilor mei, strecurate şi ele pe aleile dintre case. Tăcerile vin din învățături ce ni se varsă cu toptanul, nu ţin cont de vârstă, limbă ori credinţă și-și potrivesc culcușul în asfințituri albastre și timpurii, de prag de toamnă. Tăcerile se preling, alimentate şi luminate de ecrane dreptunghiulare, aproape indigo, pe aleile îndeobşte pustii, atunci când maşinile se duc deja la culcare. Citim și tăcem, tot mai tare. Yep, și eu și tu. Trăind aici, între oceane, îndeajuns de multă vreme, teoretic ar fi trebuit să se fi încheiat cursul de Arta Conversaţiei intraetnice. Mă […]
2 octombrie 2016

Cel mai mincinos deceniu- deceniul al cincilea

Deceniul al cincilea al fiecăruia dintre noi ar trebui ferecat în lanțuri și trimis în temniți grele pentru încălcări de legi, de promisiuni, de speranțe, de bariere financiare, pentru abundența de ipocrizii, de vanități, de iluzii, de minciuni. Când împlinim patruzeci de ani intrăm în cel mai mincinos, alunecos, ascuns și revelator deopotrivă, deceniu al vieții. Este deceniul marilor, uriașelor, adesea divinelor, chestionabilelor, întrebătoarelor schimbări din viețile noastre. Este deceniul în care corabia ne șade în echilibru instabil, sus, pe cocoașa valului vieții, preț de câteva secunde. Acolo, în punctul acela critic, măiestria fiecăruia dintre noi o poate redresa sau, neputincios ori neantrenat, o poate lăsa în voia gravitației, spre a se frânge într-o baie de descumpănire. Iar despre ce urmează, la coborârea de pe creasta valului, am să scriu câte ceva mai la vale. N-am să extrapolez la întreaga generație planetară, ci am să mă rezum la cei pe care-i cunosc si […]