N-aș fi intervenit, în seara aceasta, dacă traficul pe blog n-ar fi crescut precum Făt Frumos, în urma seriei de materiale legate de repatriere. Și eu sunt emoționată de valul de interes stârnit de acest subiect. Știu, citiți pentru că vreți să știți mai mult. Vă mulțumesc pentru sprijin și pentru încurajări. Astăzi am fost contactată de un aproape-repatriat din Toronto. Familia sa a venit în Canada, în urmă cu 17 ani și a purces, de curând, la repatriere. Soț, soție și un copil. Soția s-a îngrijit ca, prin compania la care a lucrat, să obțină posibilitatea unui transfer la sucursala românească a aceleași organizații, astfel încât, după patru luni de tranziție, ea pleacă definitiv, peste două săptămâni, spre România. El mai stă pe aici, vreo două luni, până vinde casa, după care pleacă și el. În România s-au stabilit, din câte înțeleg, într-un oraș important din Moldova, acolo […]