6 decembrie 2015

Atenție Canada, ți-a sosit un artist de mare calibru. Ai grijă infinită de Teo Milea

De două zile încerc, năucă, să pun laolaltă cuvintele, după impresionanta experiență de vineri seara. Vineri seara, prin ceața caldă și neagră a unui downton Toronto respirând căsuțe vechi și oameni noi cu câini in lesă, împreună cu vreo sută de români și nu numai, am ajuns la Gallery 345 să-l ascult, cunosc și pe cât posibil, să-l înțeleg pe Teo Milea. Tânăr fără vârstă, înțelept în muzica lui mai mult decât veacul, artist în gesturi, cu o charismă absolut specială, într-un recital de o oră, așa l-am cunoscut pe Teo. Am stat cuminte să ascult, compilez, cu dorința să înțeleg. Și, vreme de o oră, într-un sublim recital de pian, Teo Milea ne-a trecut de la corolarul vieții, primit ca o rugăciune cu fața la răsărit (Cathedral), la fantasticul fluid social al marilor orașe ale lumii, prelingându-se pe lângă muchiile în cărămidă ștearsă (Streets in Crayon), apoi a coborât […]
20 decembrie 2015

Tehnic, sunt bunică

Tehnic, sunt bunică de exact optsprezece luni. Am toate simțurile materne vii, îndreptate către mica Julia, la fel  ca și pentru copiii mei. Fără deosebire. Julia vine cu candoarea și cu  gingășia ei în globul de Crăciun închipuit de copiii mei și, da, fără deosebire, o iubesc și mi-aș da necondiționat viața pentru ea. Tehnic, sunt bunică de fetiță care merge, rupe cuvintele în limba ei, recunoaște obiectele, animalele, duce jucăriile, le aduce, le pune unele intr-altele, le așează-n piramidă, dărâmă construcția după care o ia de la capăt. Are un simț al umorului mai dezvoltat decât i-ar spune-o vârsta. Și o iubesc cu fiecare firișor al ei de păr bălai, o iubesc ca o mamă, fără deosebire. Da,  tehnic sunt bunică. N-am primit înstructaj de bunică, nu m-am gândit vreodată cum va fi când voi fi bunică, nu i-am cerut maică-mii sfaturi despre cum să mă port ca și […]
26 decembrie 2015

Crăciunul- clipa când am scuturat anii din păr, de pe umeri, din mintea noastră

Sunt zile în care n-auzi când îți sună telefonul și nu faci un capăt de țară dintr-asta, zile în care părul nu-ți stă cum ți-ar plăcea și nici asta nu te indispune, când starea vremii nu contează, nici traficul, nici firul dus de la ciorap, nici măcar maldărul de bonuri de la cumpărăturile din ultima săptămână nu te mai fac să tresari. Sunt acele zile de peste an când înnonzi ațișoarele spiritului și pe cele ale sufletului, împreună: familia și prietenii. Crăciunul nu ne vine niciodată lin și nu ni se petrece ușor. Se anunță îndelung iar emoția dării de seamă, a bilanțului sporește anxietatea dublată de bucurie. Iar zilele de Crăciun sunt zile de intense bilanțuri personale, dintr-acelea definitorii, sunt zile cu iz de scadențe, zile de dese introspecții, de emoții supraetajate. Și atunci grupul dispune de senina rezolvare. Energia comună a membrilor grupului este cea care disipă neliniști […]
30 decembrie 2015

2015- Bilanț de Foaie, prin ochii mei (I)

Să nu pierd ocazia să scriu bilanțul lui 2015, așadar. Simt presiunea lui 30 decembrie, ca în fiecare an, o simt ca pe așteptarea în stradă, la umbra unui zgârie-nori din downtown. E grea și plină de scadențe umbra anului pe umerii mei și probabil că nu sunt singura care simt asta. In 2015 nu am văzut pe nimeni cumpărând ori ținând în mână un ziar, cu excepția celor ce se îmbarcau în avioane. In 2015 am dat un pas înapoi și am cercetat cu mai mare atenție mediul românesc din jurul meu de aici, din Canada. În 2015 ne-a crescut indubitabil prezența online și aici, în zona poveștilor și la bariera cu fantasticul, suntem extrem de prolifici, buni, talentați și tenace. Surprizele plăcute se țin lanț și certifică faptul că structural suntem buni, de calitate și talentați, luați individual. În viața reală lucrurile au stagnat. Businessurile românești sunt pe mai departe […]