11 septembrie 2017

Enigmatici și cuminți- O scrisoare de cuget pentru Ștefan Hrușcă

Am învățat să amân verdicte, am învățat să-mi mușc limba când bunul simț se înconvoaie și totuși am să-mi calc pe suflet să scot un păs veeechi de vreo douăzeci de ani, cam de când am ajuns în Canada. Păsul meu s-a născut în preajma unuia dintre primele Crăciunuri departe de casă când, cu nodul corespunzător în gât, cam cât gutuia și cu Europa FM deschisă pe internet, mă luau valuri de leșin, de la lingurică ascultând colindele lui Hrușcă. Și le-ascultam c-o ardoare și c-o trăire de-ajungeam să simt mirosul de fum de lemne printre vorbele lui cântate, să adulmec mirosul de sarică de oaie. Vedeam cu ochii minții mâinile crăpate ale celor ce mi-au dus, de generații, neamul, mai departe și, sincer, plângeam de se scutura cămeșa pe mine, adeseori. De dor. Plâns înnăbușit, să nu intre copiii la idei. De dor, de dor de ceva nedefinit, de […]
1 noiembrie 2017

50 Din 150- Proiectul-Navă Amiral al diasporei române în Canada vă cheamă la bord!

Cea mai dinamică, mai educată, mai capabilă și mai diversă profesional diasporă română trăiește, astăzi, în Canada. De la un ocean la altul, preț de peste douăzeci de ani, cohorte de specialiști au semnat pactul cu liniștea, viața normală și traiul bun. În consecvența lor, românii Canadei de astăzi sunt o emblemă și un bun exemplu de corectitudine și de bun simț pentru toate celelalte diaspore. Acesta este adevărul și trebuie să fim mândri c-am izbutit cu succes! Relativ stabilă numeric, diaspora română din Canada, cu cei peste 250,000 de  conaționali probează prestigiul unei instruiri solide, cu mii de ore de învățat, cu nopți albe petrecute înaintea examenelor, cu zeci de testări, proiecte și examinări periodice complexe. Rezultatul școlii parcurse în România se vede astăzi: avem o gândire sănătoasă, un orizont desenat și conturat, manifestăm o inteligență emoțională antrenată și, mai presus de toate putem, iată, acum, în noiembrie, să […]
20 iunie 2018

Lilica și Foiță

Motto: Iubirea e un lucru mare ce leagă două inimi, tare. (Ion Băieșu- Tanța și Costel) Mișu și Lilica s-au iubit corespunzător și metodic, ca mai toate cuplurile românești aterizate în Lumea Nouă, unde nici roșia, nici asfaltul și nici cioara nu seamănă cu alelalte de dincolo. Asta e, cam târziu pentru îndreptat ceva. Când zic metodic, mă refer la o ipotecă, copii, profesii, aspirații și ceva vacanțe, în esență la acestea rezumându-se matricea vieții primei generații de imigranți pe continent. Mișu și Lilica au fost ok: el- cu două slujbe, ea- cu copiii mici, acasă. Și vine Lilica cu ideea creață să deschidă un business la care s-ar fi priceput, c-avea portofoliu. Și pentru care avea nevoie de o locație. Iar pentru locație l-au angajat pe Foiță, un cunoscut agent imobiliar comunitar, băiat frumos de altfel și extrem de căsătorit. Businessul nu s-a mai întâmplat, că s-a complicat povestea. […]