13 iulie 2016

Cireșarii de diasporă- Iubirea, în 2. Tainele, în 3 *

Cireșarii de diaspora  trăiesc emoțional în altă dimensiune decât cea pentru care au fost pregătiți. Aparent poartă, ca mai toți din generația lor, talazuri în suflete sau se trezesc zoriți de temererile trecerii timpului. Cu toate acestea, ei nu-și mai caută drumuri, nu caută modele, nu scrutează-n noapte după faruri. Ei își caută meniri. Meniri în profesii, în pasiuni care îi extenuează, în prietenii care se-nnoadă până-n sânge. Își caută menirea în iubiri intersectate, acolo, printre iubiri niciodată împlinite. Cireșarii de diasporă au la activ divorțul de țară iar asta îi preschimbă, din start, în corsari. Empatia, trecută prin ciur și prin dârmon, le coboară la cote modeste și nevoia de adevăr le ticăie în ureche. Foarte rar acceptă un compromis prelungit. Tot mai des se-ntreabă, se privesc prelung în oglindă încercând să afle cine au devenit. Își sapă calea spre un altceva, numit generic libertate, ca ocnașii, cu lingurița. Petrec ore […]
14 iulie 2016

Cireșarii de diasporă- Îndrăgostiți pe facebook

Cazurile de mai  jos, scrise, dintr-o suflare de inimosul scriitor-cititor, autor al serialului despre Cireșarii de diasporă, sunt absolut reale. Sunt povești de aici, canadiene, povești dintre noi, povești care au avut drept urmări două trainice divorțuri și o mână de copii rămași în grija unui singur părinte. Pe scurt, atenție mare la plonjatul în necunoscutul și aventura unui alt stil de viață, de la familist la single, mă refer. Atenție mare, să nu ziceți că n-ați citit și semnat instructajul de față. La asemenea  sărituri spectaculoase, lesne  pot apărea fracturi care, netratate la timp crează complicații ce pot duce la amputări. Să nu ziceți că n-ați știut. Daa, veți experimenta euforii, furii, depresii, nostalgii, plânsete, beții și năuceală dacă sunteți bărbați, izolare, ore la telefon și schimbare de look, dacă sunteți femei. Iar ce urmează, e cu totul altfel. Cum să zic, o asemenea schimbare e cam ca înotul […]
29 martie 2017

Povestea lui Horațiu

Am pe peretele garsonierei, desenat în cărbune, Omul Vitruvian al lui Da Vinci. Chiar îl am. E mare cât peretele, acum a terminat Silviu de desenat. 1987, vara. Eu, inginer stagiar la Giurgiu. Desenul a ieșit cumplit de real, n-am văzut așa ceva. Silviu este pictor cu Institutul de Arte Plastice absolvit şi şi-a dat toată silinţa, a muncit ca un erou vreo patru ore. Când l-a terminat, era stors de puteri. A mai stat de o cafea şi a plecat. Eu am rămas cu omul uriaş, răstignit, o uriaşă grafică, în cărbune negru, pe tot peretele meu roz. Niciun tablou n-a mai avut loc, nicio decoraţie în preajmă. Un perete ocupat de un Om universal. I-am dat, atunci, un nume: Horaţiu. Eu nu cunosc pe nimeni cu numele de Horaţiu, nu’ș’ ce mi-a venit. Prima noapte a fost simplu, am stins lumina, nicio problemă. Când a venit dimineaţa şi-a […]
5 mai 2017

Mă bucur că eşti, ştii, da? (Postfața Iubirii Imposibile, semnată de Simona Alexandrescu-Oprița)

  Emoții și sentimente în sepia. Sunt la zile distanță până când cea mai aprinsă poveste de iubire româno-canadiană, încinsă-ntre coperți, va ajunge în mâinile mele. Este cartea mea, acum pe drum. Carte despre o iubire care a crescut, trăit și evoluat în mâinile mele, în mintea și sufletul meu, dilatând timpul, amestecând anotimpurile, dându-mi, în esență, revelația faptului că trăirile devin mai complexe, mai intense, cu fiecare experiență. Și mai marcante. Mulțumesc cerului că mi-a dat puterea de-a articula una dintre cele mai puternice experiențe emoționale trăite vreodată de mine. Terence Bay- O Iubire Imposibilă m-a schimbat profund și, recitind postfața semnată de Simona Alexandrescu-Oprița, astăzi am închis ușurel obloanele, am stins luminile, m-am făcut mică în lumea mea pentru ca, în întunericul cald al gândurilor, să scot rădăcini, ca bobul de grâu. Simona mi-a fost martor și sfetnic, mi-a fost și dreapta și stânga, în furtuna îndelungă a trăirilor […]