A murit jurnalistul român Mile Cărpenișan. N-a fost sfâșiat de obuz, nu a murit de la un cutremur, a murit de la o septicemie declanșată de un furuncul. Nu l-am cunoscut direct iar faptul că a fost corespondent de război plin (ceea ce eu, comparativ, abia dacă am tangentat ca durată și doză de risc) și a fost în linia întâia a evenimentelor cu adevărat importante îl face pe Mile Cărpenișan un exemplu printre reporterii români. Probabil ați citit deja știrea în ziarele de astăzi. Ce nu știți probabil este că, as we speak, contul pe Facebook al lui Mile Cărpenișan este deschis si este public. Cei care aveti cont pe facebook, intrati și frunzăriți paginile din urmă, cele în care Mile accepta prietenia cuiva și în care, mai la deal, sunt postate apeluri disperate: Mile, dacă mă auzi, răspunde!! Am perceput, straniu, despinderea de viață nu doar în real, ci […]

Scriu editorialul acesta, înainte de long weekend, din dorinţa sinceră de a nu-mi ieşi din mâna la scris dar, mai ales, de a puncta cum linia întâia a popularităţii de limba română, la jurnalişti mă refer, consimte să facă publice deciziile personale de viaţă. Jurnalista Corina Drăgotescu, un câine de presă în cel mai corect sens al cuvântului, susţine că a pus cruce unui stil de viaţă. A decis că, ajunsă la 50 de ani, să emigreze în America, împreună cu familia ei, că urmare a primirii vizei de State. Spune ea, pentru o pensie sigură, cât o fie ea să fie, pentru o viaţă normală oferită copilului, pentru o nouă etapă de viaţă, de asta dată normală.  Şi zic: viaţă normală în sensul de banală, aşa cum ocunoastem toţi, în accepţiunea unanimă aşadar. O viaţă ferită de sinusoidele: “sunt pe cai mari- sunt pe bară”, “dau un tun- cade […]

În poșeta, arar sofisticată, am  întotdeauna rujul, cardurile, țigările și bricheta aia bună. Poșeta mea nu poartă niciun secret și, dacă ți se pare grea, e pentru că mai car în ea și niște gânduri care nu mai încap în cap. Inelele mele sunt cele mai rotunde, banale, inexpresive și demodate posibil, nu le schimb cu deceniile și le port fiindcă așa se cade. Niciodată nu vei ști când iubesc cu adevărat și când mă scald în vorbe de iubire, ca și cum le-aș trăi. Vorbelor le-am jurat taina și sufletu-mi, cu mult înainte de a te cunoaște pe tine. Ele, eventual, te vor tolera în preajma mea, pentru un timp limitat. Nu se vede pe fața mea când traversez bariera dintre prietenie și iubire, n-ai să mă crezi nici când o s-o recunosc, învinsă, zâmbind afirmativ, cu figura luminată palid de lumânările dormitorului încins. Am respectat toate regulile creșterii, […]

Mulțumiri redactorului sef Simona Ionescu pentru publicarea materialului de pe blog, în cotidianul Evenimentul Zilei. Eu găsesc că este o necesară corecție la considerațiile oarbe și generalizatoare, la adresa diasporei. În textul de mai jos veți găsi sute de replici ale cititorilor, referitoare la felul în care Diaspora este percepută în România. http://www.evz.ro/reactii-dupa-articolul-o-privire-critica-asupra-diasporei-dar-nu-rautacioasa-doar-necesara.html Magda Ti-a placut articolul?