Celor Care Cred Că Știu
14 noiembrie 2015
Corina Ozon- Un snapshot de viață la rezoluție maximă (II)
15 noiembrie 2015
Show all

Corina Ozon- O radiografie socială dură ca o pană de internet, a societății românești (I)

Noiembrie  ăsta este îngândurat, încărcat de incertitudini, de neliniște colectivă și mi-e cam greu să scriu. Undeva, în subteran, viața mea continuă, însă, împinsă de la spate de determinarea sănătoască că, da, mergem înainte. Am surprizele și bucuriile mele mici, cum ar fi c-am adunat astăzi ultimii trandafiri înfloriți din fața casei. Pur și simplu.  Cred cu tărie că a merge înainte și a împinge viața la vale este cursul firesc, dincolo de emoțiile puternice de pe traseu, de judecăți ori cutume sociale.

Scriu despre iubirile online și știu că voi, cei care citiți aici, știți la ce mă refer. Din trăite sau din auzite. Citiți fără să respirați deși nu, nu cunosc nimic despre iubirile voastre virtuale și n-am să scriu despre ele. Am să scriu despre ale mele, în sumar, mai la vale.

De la inocentele două puncte și o paranteză rotundă, închipuind un zâmbet și până la adevărate revoluții de viață stârnite de un mesaj interceptat, ori un ultimatum primit ca un meteorit, fix în cap și care schimbă dramatic poveștile personale, orice este posibil. O dovadă în plus că suntem tributari subiectivului și nu suntem întotdeauna pregătiți să traversăm avalanșele emoționale pe care online-ul le declanșează.

amantiipoza

Corina Ozon (revin periodic la ea, încă și încă minunându-mă de forța, tenacitatea și consecvența acestei făpturi blonde și diafane, titrate și antrenate în campusul jurnalismul adevărat pe care România l-a înregistrat, o fetiță care muncește într-un ritm infernal-n.r.) este scriitoare, autoare de best sellers în România anului 2015. Volumele intitulate cum mai simplu nu se putea, “Zilele Amanților” și “Nopțile Amanților” (Editura Herg Benet, București) au fost, împreună, scrise și tipărite în numai câteva luni. S-au vândut tirajele inițiale, s-au reeditat, iar și iar, iar acum ele reprezintă un fenomen literar. Corina Ozon a pus pe roate o turnură radicală de la traseul clasicilor postrevoluționari, fragmente din cărțile scrise de ea fac deja deliciul conversațiilor pe facebook (“True Blue- Amanții 24/7”, by Corina Ozon – Fan Group, grup de discuții în care puteți intra cu condiția să fi citit măcar una dintre cărți).

amantii7corinafumand

În septembrie, de neoprit, Corina s-a apucat iar de scris iar acum, două luni mai târziu, a dat la tipar “Amanții 3.0”, o continuare a primelor două volume, ce s-anunță, fără dubii, un succes. Corina a mutat acțiunea și personajele de la lumina zilei, în primul volum, la tainele nopții în cel de-al doilea pentru ca în “Amanții 3.0” să abandoneze sistemul de coordinate carteziene, cu totul și să mute lumea Amanților într-o lume paralelă, virtuală.

„Simina mi-a făcut semn spre telefonul ei şi mi-a arătat nişte poze. Era ea cu un bărbat sărutându-se sau mergând pe stradă. „În fiecare zi mă uit la ele”, mi-a şoptit Simina şi pe obraz îi curgeau lacrimi. Era iubitul ei din România, care nici nu se compară cu soțul ei, Peter. „Și cât ai de gând să te tot uiți al ele?”, am întrebat-o. Simina și-a șters lacrimile și, până să-mi răspundă, i-a vibrat telefonul. Fața i s-a luminat și mi-a zis: „El e. Mi-a scris”. În timp ce-i răspundea, o priveam ce fericită era. Acum câteva minute suferea și a fost suficient să-i scrie pulă ăla ceva și gata! Așa suntem noi femeile, niște proaste.” (Fragment din Amanții 3.0, în curs de tipărire)

De la distanța radiografiei sociale dure ca o pană de internet, din cărțile ei, cu Corina Ozon despre iubirile online. O discuție, ca multe altele dintre noi, purtată online și care va continua în episoadele următoare.

-Ai iubit online, vreodată?

Am cunoscut oameni faini din online în real, nu mă refer la iubiți. Cu iubirea online este un pic interesant, însă nu e împlinită dacă nu se transferă în real.

-Sunt iubirile online o chestiune de midlife crisis sau de fisură de cuplu?

Nu cred că țin neapărat de midlife crisis, cât de nevoia de comunicare a emoțiilor, atunci când nu există alt canal în real. Mi-am dat seama că omul nu poate trăi fără să iubească și să fie iubit, iar online, cel puțin, creează această iluzie. Mie mi-au scris, de exemplu, bărbați care una-două se căsătoreau. Tu cum ai explica asta? Sunt relații care au ieșit din online. Oamenii preferă încă să se vadă ochi în ochi și nu mă refer la skype. Cred că online este foarte util persoanelor timide, de exemplu, sau care nu au încredere în ele însele. Ceea ce nu e rău, online funcționează ca o terapie. Dar nu ca stil de viață.

-Iubirile online pleacă nevinovat dar le pot deveni obsessive, pătimașe, distructive, adevărate furtuni…

Online nu trebuie să înlocuiască viața reală, ci să fie un mijloc de comunicare și atât. Emoțiile, da, pot exista și în online. Dar, în timp, nu compensează nevoia de atingere. Nu sunt psiholog, însă, da, cred că apar și frustrări. Ceva ce nu s-a consumat nu poate lăsa o impresie plăcută. În online există tendința de a arde etape. E greșit, online-ul cel mult le poate accelera.

-Ai scris despre amanții online…

Nu am scris despre amanții online, apar niște personaje, episodic, din online. Tocmai, personajele mele se cunosc în real și folosesc online ca instrument de comunicare a emoțiilor deja declarate în real. Personajele mele aduc un aspect important, cel al timpului. Totul este grăbit și pe fugă. Nu au timp pentru feedback decât mai târziu. Reacțiile, trăirile nu pot fi explicate repede, de unde și confuziile.

-Spune-te tu pe tine, cine ești Corina Ozon, cine nu ești, ce faci, ce nu faci, ce-ți dorești, ce nu-ți dorești

Eu sunt o femeie normală care vrea să doarmă mai mult de 4- 5 ore, să scrie, să scrie, să scrie. Și să se bucure. Ceea vă doresc și vouă.

(Mulțumesc Corina :))

Iubirile mele, acum, c-am promis câteva vorbe despre subiect: da, s-au consumat online cu o oarecare periodicitate și fără vreo oarecare relevanță în viața reală. Cum au venit, așa s-au și dus. Firește, în tot acest proces mi-a fost dat să citesc ori s-aud ce cu mintea nu gândeam: de la comentarii picante cu privire la foste căsnicii ori relații, la amantlâcuri răzbunătoare, chestiuni legale, pământ, moșteniri, socri, frați, etc,etc, numai bune de adunat experiența vieții într-un buchet. Invariabil, după o astfel de conversație simțeam nevoia să-mi pun o cană mare cu cafea, să împreunez palmele sub cap și, de la anotimp la anotimp, să mă uit fie la cer, fie la tavan. Și să mă gândesc cât umor a avut până la urmă Dumnezeu sau, în fine, Creatorul, atunci când ne-a lăsat datul furnicesc, neobosit, amestecat, aleator și, mai ales, atât de dinamic al vieții. Da, mult umor a avut.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *