O criză de reprezentare diplomatică a României, în Canada

1
2656

În weekendul ce a trecut, la Ziua Româno-Canadiană de la Kitchener  am avut ocazia să surprind un fapt pe care-l observ de ceva vreme: prestaţia  reprezentanţilor diplomaţiei româneşti la evenimentele intracomunitare.

Încep cu felicitările, aplauzele chiar, adresate organizatorilor celei de-a şaptea ediţii a Zilei Româno- Canadiene, îndeobşte voluntari (Paulina Popescu, Liviu Bejan, Mirela Stanei, Felicia Stepan, cu scuze dacă am omis pe cineva- n.a.) care au lucrat împreună ca la carte, impecabil, pe tot parcursul zilei. Programul anunţat a fost respectat întocmai. Feelingul românesc, adăugat incintei Primăriei din Kitchener a fost unul relaxat, de bun augur.

Participanţii la evenimentele artistice s-au intrecut pe ei, în a desăvârşi, prin prestaţiile lor, calitatea tradiţiilor româneşti autentice. Formaţiile de dansuri populare, în costume frumoase, complete, au dansat întocmai ca pe marile scene ale festivalurilor folclorice, fără greş. Ceteraşii de la Gherla, un ansamblu de muzică populară venit special pentru eveniment, s-au prezentat impecabil. Copiii şcolii româneşti din zona, prichindei abia bâiguind câteva cuvinte în româneşte, au cântat în româneşte! Au memorat cuvintele şi au cântat în cor, în faţa unei audienţe profund mişcate de eforturile lor.

(Fac aici o paranteză: am observat, studiind publicul vizitator pe perioada zilei de sâmbătă, o omogenitate de vârstă, undeva spre tamplele albe. Este rezultatul faptului că numărul imigranţilor români în Canada a scăzut semnificativ şi că imigraţia aproape că s-a oprit, o dată cu intrarea României în UE, în 2006.

Este bine acoperit segmentul de vârstă cuprins între 40- 65 de ani, contingentul sosiţilor în anii 90, dacă facem un calcul. Aproape invizibil este segmentul demografic cuprins între 25 şi 40 de ani. Acest segment astăzi este populat de copiii noştri, aproape în exclusivitate, nu şi de noi imigranţi din România. Adevărat, adaptarea şi integrarea în societatea adoptivă a copiilor noştri decurge întocmai şi la timp.

Surpriza a venit însă de la numărul mare de tinere familii din Republica Moldova, cei mai mulţi de vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani şi care trăiesc şi vorbesc româneşte în Canada. Ei au fost prezenţi pentru a celebra împreună românismul de peste ocean. Ei, moldovenii basarabeni sunt, zic eu, componenta dinamică, activă comunitară românească, la acest moment. Este timpul lor şi, zic eu, nu greşesc asigurându-i de tot sprijinul nostru în a perpetua tradiţiile româneşti pentru deceniile ce urmează. Este un fenomen similar cu ceea ce se întâmplă astăzi cu comunitatea maghiară din Canada, o comunitate  ale cărei manifestări intraetnice, centrele comunitare, evenimentele sunt susţinute de etnicii maghiari din România, mai tineri şi mai în putere. Explicabil, întrucât maghiarii din Ungaria sunt deja la a treia, a patra generaţie de la imigrare şi nu mai păstrează obiceiurile. Revenind, dansatoarele basarabence  au fost de nota zece şi, la o adică, ele pot dansa bine-mersi şi ardeleneşte, spre încântarea tuturor. Închid paranteza şi scurta analiză demografică, cu o reverenţă, iac-aşa, dar m-am gândit că va interesează)

În faţa unei audienţe bogate, la care s-au alăturat oficiali canadieni, a fost prezent şi Consulul General al României la Toronto, dl. Mugurel Stănescu, împreună cu soţia. A fost prima ocazie importanta pe care noua echipa consulară (instalată în decembrie trecut, după plecarea consulului Doru Liciu) a avut-o pentru a se prezenta publicului de origine româna şi a cunoaşte spiritul caracteristic al românimii crescute şi dezvoltate în Triunghiul de Aur din Ontario (zona Kitchener- Waterloo- Cambridge). Vorbim despre o comunitate cu particularităţi distincte, bine dezvoltată şi cu un potenţial remarcabil de prezervare a culturii româneşti autentice.

Spre deosebire de precedentele echipe consulare (Bogdan Naumescu, Antonella Marinescu, Doru Liciu), echipe mai închegate şi care şi-au pus, în măsura posibilităţilor, amprenta în comunitate, la momentul de faţă cred că traversăm o criză majoră de reprezentare diplomatică a României în Canada. Este, spun eu, o criză cu cel puţin două componente majore:  de reprezentare şi de execuţie.

Ambele componente se datorează- din nou o spun ca rezultat al cunoaşterii, într-o mare măsură, a dinamicii dipomatice româneşti în Canada- atât al efectivului scăzut de personal,  cât şi al calificării sau mai exact, al realelor aptitudini de diplomaţi ale celor ce reprezintă România în acesta ţară.

Nu este suficientă practica la sediul Ministerului Afacerilor Externe, ori în poziţii ce nu necesită experienţă, prin diferite legaţii europene, pentru ca un diplomat să atingă nivelul de performanţă necesar în activitatea sa de reprezentare într-o ţară de importanţă strategică, precum Canada.

Canada este vârf de lance în diplomaţia internaţională, într-o lume în care Estul şi Vestul încă simt nevoia să redeseneze graniţele. Canada este, alături de UK şi Germania, în avangarda schimbărilor cerute de noul context internaţional politic, militar şi, mai ales, economic.

Surprinzător cum, un stat de potenţialul şi de forţa Canadei în diplomaţie, să nu se afle pe agenda de priorităţi a diplomaţiei româneşti. Şi ca România să nu pregătească echipe de experţi care să ştie exact ce au de făcut, pe toate segmentele de comunicare, cu statul-gazdă, Canada.

Ataşaţii economici români (şi aici dau doar un exemplu la îndemână) în Canada, practic, nu există. Şi suntem la un moment istoric la care ataşaţii economici sunt vitali, sunt necesari ca aerul. România poate pierde momentele şi oportunităţi importante, de început, ale intrării în vigoare a Acordului CETA (The Comprehensive Economic and Trade Agreement, acord economic semnat între 28 de state ale Uniunii Europene şi Canada, pentru eliminarea reciprocă a 98% dintre taxele vamale, intrat deja parţial în vigoare încă din aprilie). Perioada aceasta este critică pentru succesul demersurilor economice bilaterale româno-canadiene.

Taman acum, lipsesc ataşaţii economici.

Exact când accentul ar trebui pus pe comunicarea transatlantică, acum, adică, echipa diplomatică românească din Toronto este sub reprezentată (un exemplu l-a constituit prestaţia Consulului General al României la Toronto, Mugurel Stănescu, diplomat cu peste zece ani de activitate în Ottawa şi Montreal şi care, sâmbătă s-a prezentat cam nepregătit, în faţa publicului românesc şi a oficialilor canadieni prezenţi la Ziua Româno- Canadiană de la Kitchener. Discursul domnului consul nu a avut o temă, nici cap şi nici coadă, a fost prezentat într-o engleză cam de weekend, pe ton scăzut, neconvingător, a ţinut vreun minut şi s-a încheiat cu un gospodăresc, neutru Thank You, cam ca un ştecher scos din priză), are personal redus şi, drept consecinţă, obţine rezultate pe măsură.

Este de aşteptat că dl consul Stănescu să-şi pună agenda la punct, să-şi articuleze paşii de perspectivă imediată şi să facă limpezi direcţiile de acţiune ale actualei echipe consulare pe care o conduce. La instalarea în funcţie, domnul consul Mugurel Stănescu a promis o întâlnire cu media, cumva prin luna februarie. Întâlnirea nu a avut loc, după ştiinţa mea.

Reamintesc că, după intrarea în vigoare a Acordului CETA, urmează şi desfiinţarea vizelor pentru cetăţenii români care vor călători în Canada, în decembrie 2017. Aici vorbim despre aspectul de operational şi de execuţie al întregii misiuni diplomatice din Toronto. Este Consulatul Român din Toronto pregătit să conlucreze cu autorităţile canadiene pentru ca această tranziţie să se producă fără dureri, să fie un succes, fără ştiri senzaţionale în prime time, mă întreb.

Domnule consul Stănescu, aş vrea să ştiţi că va bucuraţi de simpatia şi de suportul meu, şi pe mai departe. Şi, aşa cum fiecare dintre noi îşi face treaba cu conştiinciozitate la lucru, aşa aşteptăm şi ne-am bucura să primim, de acum încolo, şi din partea reprezentaţilor diplomaţiei româneşti la Toronto: mesaje publice clare, lucrate, cu substanţă, actuale şi perene deopotrivă, articulate atât în româneşte cât şi în engleză. Vorbim despre mesaje adresate atât nouă, conaţionalilor, cât şi oficialilor canadieni, ori ai altor state, adresări care să ne facă mândri de originea şi de patrimoniul nostru, atunci când purtăm iile românești.

Mai pescurt, să ne facem lecţiile şi să ne prezentăm cum se cuvine.

Cu aleasă consideraţie.

1 COMENTARIU

  1. Wow am citi tot articolul și Wow. Scuzați-mă ca cuvinte nu am avut de la început.Multumesc ca ni-ati menționat,mulțumesc de o explicație simpla și clara despre noi Basarabenii,mulțumesc pentru sinceritate.
    D.Magdalena sinteti un jurnalist de caracter.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here