Hemoragie de carte la Bookfest- București, 2018
7 iunie 2018
Când Apusul vine spre Tine
12 iunie 2018
Show all

Cu măsură, despre Cultură

Muzica și dansurile populare sunt singura formă coerentă de manifestare culturală românească pe continentul nord-american. Și astăzi, la circa treizeci de ani de când s-a dat curs circulației libere a românilor în lume, privind obiectiv, cele de mai sus rămân numitorul comun al continuității spirituale românești aici, pe continent.

Pe de o parte este bine. În fond, că agreem sau nu cu ideea, ele sunt în gena fiecăruia dintre noi iar o transmitere nealterată, așa cum o facem, cu resursele și timpul avut la dispoziție, solidifică pilonii identității fiecăruia dintre noi. Pe de altă parte, este, zic eu, alarmant: celelalte componente ale culturii românești (și mă refer aici la teatru, literatură- aici incluzând și poveștile, muzica clasică, pictură, sculptură, poezie, dans, etc) sunt pe mai departe slab reprezentate, iar interesul publicului românesc de astăzi, pentru acestea din urmă se manifestă punctual, aleator, sezonier și în cercuri extrem de restrânse.

Există totuși o elită de origine română, tot mai clar delimitată numeric, consumatoare de cultură în formă avansată dar care reprezintă un procent extrem de mic, în raport cu masa imigrației românești nord-americane. Implicit, nu are impact și nici rol elevator, nu are forța de a se constitui într-un model.

Grigore Zanfir- Chișinău

Grigore Zanfir- Chișinău

Poate nici nu vrea, în fond.

Am participat astăzi la minunata manifestare câmpenească organizată la Dumbo, în Ontario, la peste o sută de kilometri distanță de Toronto, spre vest, către London. Am admirat o adevarată pleiadă de costume populare frumoase, cu ii sofisticat lucrate, am vizionat dansuri, am ascultat muzică, am urmărit dinamica participanților.

O mare bilă albă echipei ARTA- asociația românilor din zona Kitchener, Paulinei Popescu, multe felicitări familiei Lidia și Iosif Catană pentru găzduirea unei asemenea serbări prilejuite de aniversarea a zece ani de activitate a echipei de dansuri populare ARTA.

Am văzut și gustat din plin din esența frumuseții portului și a muzicii populare, iar asta m-a bucurat.

În același timp, urmărind numărul foarte mic de tineri (la adoua generație de români mă refer, fie ei născuți aici sau plecați cu părinții, din țară, la vârste foarte mici)  am avut un flashback și am proiectat, cu suma datelor pe care le am, cam cum va arăta o manifestare românească în cincisprezece ani. Douăzeci, chiar.

Prevăd că va fi un pustiu cultural românesc, cam cât Casa Poporului. Motivul este că, pe lângă arta populară, astăzi bine reprezentată, celelalte arte lipsesc la apel. Și, dacă noi rotind hora, extragem, cu fiecare pas, tot românismul transmis de generații și adus în bagaje, ei, tinerii, neexpuși fiind la complexitatea culturală românească, vor crește cel puțin dezorientați, dacă nu complet indiferenți.

Noi ne ducem, ușor-ușor. Ei, ăștia mici și scumpi ai noștri, n-au lecțiile făcute. N-au nici ei tragere de inimă, nici exemplu de la noi. Îi lăsăm cam ca frunza-n vânt.

Ia să fi fost noi în țară, ce ne-o luam pe coajă pentru abandon de identitate, de la familie, prieteni, alte rude, eheeei… aici, departe, nici sfântul duh nu știe ce facem noi. Iar noi am cam scăpat  românismul prin bălării și, noroc de câte o mână de oameni cu judecată și chibzuință, de mai există ansambluri de dansuri populare, soliști și instrumentiști de muzică populară. Când n-or mai fi nici ele, dispare și cărarea pe care am venit, noi toți, cu totul…

Ansamblul de dansuri ARTA, Kitchener

Ansamblul de dansuri ARTA, Kitchener

Lecția de continuitate pe care cei din Boian (comuna înființată de bucovineni în Alberta, la finele secolului al XIX-lea), ne-o oferă în materie de consecvență identitară nu are ecouri în imigrația românească recentă din marile orașe.

Nu părem amatori să perpetuăm cultura românească și nici mare suport nu oferim, prin simpla participare, singurelor forme de manifestare culturală românească în nord-America de astăzi, celor din sfera etnografiei și folclorului.

Ori nu știm cum, ori chiar nu putem.

Cam așa.

 

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *