Corina Ozon: “mi-aș dori foarte mult să ajung să-mi cunosc cititorii din SUA și Canada”
16 decembrie 2015
Tehnic, sunt bunică
20 decembrie 2015
Show all

Din copilărie

La cincisprezece ani, acasă, la Galați

Astăzi am împărtășit poze din copilărie, împreună cu câțiva prieteni. Și le împărtășesc acum și cu voi, moment minunat ca să v-aduceți un pic aminte de copiii din voi. Singurii păstrători ai adevărurilor voastre fundamentale, ai temerilor și viselor, ai îndrăznelii și cutezanței de care viața vă obligă să dați dovadă, în fiecare zi. Poze de când eram mică și nu numai, așadar, pentru voi.

Aici aveam trei luni, poza a fost făcută prin mai 1962. Mâinile sunt ale mămicii mele care tocmai a plecat, anul ăsta. Nu mai am mămică și sunt, acum, bunică 🙂

 

Aici aveam trei ani, fotografia a fost făcută la Ianca, jud Brăila, în rondul de flori din fața casei bunicilor mei, Dumitra și Badiu Manea. Amândoi se odihnesc acum la Ianca, acolo unde este și mămica mea înmormântată și unde probabil jumătate din cimitir poartă urme prin sângele meu.

 

1981, Costinești, împreună cu cel care avea să-mi fie primul soț, Milică Iancu. Alături, Camelia, mătușa mea, plecată tare timpuriu dintre noi. Eram studentă, lumea era a mea…

Acum 22 de ani, în Tunis, o scurtă și fascinantă călătorie în lumea arabă.

Acum 21 de ani, în Punjab, alături de trupele indiene comasate la frontiera cu Pakistanul.

Diana, fiica mea avea vreo 9 ani aici, amândouă în vizită la ruinele orașului Cartagina (Tunisia), pe malul Mediteranei.

La cincisprezece ani, acasă, la Galați

 

WP_20151218_20_38_17_Pro

Acum 32 de ani, septembrie, nuntea mea cu Milică, un mariaj scurt și mult prea îndepărtat ca să-mi amintesc câte ceva.

WP_20151218_20_37_45_Pro (1)

Acum 22 de ani, căsătoria cu Bogdan, la București, pe vremea aceea într-un mediu pur gazetăresc. Da, a fost un mariaj frumos, foarte frumos și curajos.

Gradul:căpitan, funcția:locotenent-colonel, legitimația cu numărul 132 într-un minister cu peste 50,000 de angajați, Biroul de Presă al Ministerului de Interne, anii 95- 97. Da, tot eu :)

Gradul:căpitan, funcția:locotenent-colonel, legitimația cu numărul 132 într-un minister cu peste 50,000 de angajați, Biroul de Presă al Ministerului de Interne, anii 95- 97. Da, tot eu 🙂

Ti-a placut articolul?

1 Comment

  1. sever popescu spune:

    Pacat ca astazi lumea nu mai pune pret pe fotografii. Pe vremea noastra faceai cateva poze pe care apoi le tii o viata…fiecare impaturita intr-o amintire, intr-o traire de moment. Astazi se fac mii de poze ce zac pe un fisier sau un hard disc,mai mult o creatie a tehnologiei si prea putin a sufletului.
    Este lumea mai superficiala astazi? Sau doar mi se pare mie?!…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *