La Evenimentul Zilei, După Douăzeci De Ani
20 mai 2015
Scris mărunt despre iubirile mari
22 mai 2015
Dumnezeu a venit, azi, aici.
Nepoata mea, micuța Julia a fost, astăzi, botezată într-o biserică din România.
Lumânarea de botez i-a fost vegheată de chipurile sfinților privind din vremuri, mirul a primit slava măslinilor primordiali, nașii i-au trimis, nevăzut, seva forței vieții fără de sfârșit, crucile din altar s-au aprins pentru o clipă în torțe transoceanice.
Turla bisericii a strigat până a trezit clopotele din patru zări din somn, îngerii au sunat din cornuri de argint, panglici s-au revărsat din cireși, botezul s-a săvârșit la zece mii de kilometri distanță, acolo, acasă.
Taina botezului Juliei rămâne într-o biserică din Romania. Colosala forță a pământului natal, de ombilicul căruia nu ne putem desprinde, a chemat, iar, și iar, la apel, neîntrebat, necunoscut, fundamental.
Plâng, plâng de, nu știu, plâng de Gata, s-a-mplinit Datul.
Cândva, demult, două flori violete de ciulini de Bărăgan s-au iubit până la stele și mi-au ursit praful cosmic, drept cale și popas.
De-atunci malul Dunării s-a surpat sub talpa mea, pas de pas, în tragedii mai înalte decât moartea, tot de atunci din piept îmi zboară, în fiecare dimineață, vrăbiile-n în stoluri orbite de soarele difuz.
Dumnezeu m-a lăsat, decenii, în voia valurilor, norocul nu-l cunosc, mustrarea sorții- da.
Până deunăzi când, auzindu-mi scârțâitul ușii, m-a chemat să dau socoteală, de parcă prin buzunare-aș fi avut destinul lumii înseși.
Mi-a legat încheietura mâinii drepte cu năvodul lipovenilor, a căror apă am băut-o cu laptele mamei, să încetez o dată a scrie. Și mi-a zis așa: dezleagă-ți singură calea, ție și alor tăi din drum, aprinde o lumânare, adună-ți energia, spulberă zăgazurile, mergi, roagă-te și mergi.
Nu știu să mă rog. Nu știu rugăciuni. Știu însă să adun unda bună-ntr-un buchet și s-o trimit acolo unde-i este scrisă adresa. Săptămânile trecute am intrat în biserici românești din București, am aprins lumânări, cum niciodată n-am făcut, am lăsat garda jos în fața divinului care-și cerea tributul.
Și Datul s-a împlinit.
Ti-a placut articolul?
Related posts
13 septembrie 2017
2 Comments
Fara comentarii…doar ganduri bune! E atata spirit aici, incat se-nnoada lacrimile sub barbie ! Multumesc , Magdalena!…ne purificam prin randurile tale! Sa va traiasca minunea de copil si sa fiti fericiti !
Mulțam Elena, tuturor să ne trăiască, și cei mici și cei mai mari, deopotrivă. Iar dacă din tot ce-am simțit am reușit să pun în vorbe câte ceva, mă bucur mult de tot.