După mine, potopul

0
574
By: Thank you for visiting my page
Bărbații mei, câți or fi fost și nefost de când mi-e legat de soartă să-mi tot caut jumătatea, toți și-au terminat bateriile. Până la ultimul de pe listă. Rând pe rând, pe toți am reușit, ciudat bilanț, să-i pierd pe drum.
Unii, grav de tot, și-au pierdut mințile, direcția în viață, scopul, respirația propriei  lumi. Celor mai importanți bărbați din viața mea, cărora chiar le-am purtat numele pentru ani buni, le-au fugit nisipurile de sub picioare. 
Ei trăiesc, e drept, dar au rămas umbrele lor mergătoare. 

Invariabil, toboganul li s-a arătat după ce-au plecat în pas voinicesc, de bună  voie și mânați de himere devenite obsesii, de lângă mine. Nu mi-e ușor să înțeleg cum un om care decide să facă saltul dintr-o viață într-alta să-și piardă firea, oxigenul și direcția la asemenea cote.

Nu o dată, ci în câteva rânduri am asistat la împachetări înfrigurate și luat calea codrului, la figurat vorbind.

E drept, unii erau la midlife crisis și nimic n-anunța marile evadări. Au fost câteva episoade și, pe rând, și-au umplut valizele mele, și pe cele mari și pe cele mici, cu lucrurile lor.

Așa am rămas fără de valize.

 Restul poveștii îl citiți aici, la Catchy.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here