Sâmbătă, Gabi, soare, cincisprezece
23 mai 2016
40- Gata. Ajunge.
27 mai 2016
Show all

Ea

Senzuală ca patima primei cireșe spărgând pistilul florii, aprinsă ca țigara fumată după despărțire, desculță, pe malul mării la prag de noapte cu lună. Încinsă, între zi și noapte, tulburător de frumoasă, tulburător de personală, tulburător de fierbinte-n zâmbet și pe sub pleoape.

Cafeaua din ceașca ei poartă zaț, iar zațul îi descântă fiecare firișor din breton, într-o legănare de ursite și de vise. Coboară vocea ca să descânte numele trandafirului, poartă blugii suflecați și tricouri înmuiate de atâta spălat, de atâta dormit în ele, de atâta poveste pe sub ele.

Fuge și n-o mai vezi câteva zile iar atunci ți-e dor de ea, de ea- nebuna păstrătoare a ochilor în tavanul dormitorului la miez de noapte, de ea- urgia promisiunilor, de vraja vorbelor ei. Cunoaște fiecare ungher. Și fiecare ungher îi cunoaște buzunarele și palmele și liniile drumurilor lungi până la rădăcina degetelor subțiri.  Scutură adesea din pletele cârlionțate.

WP_20160523_17_57_21_Pro

Alege o miriște, în fiecare vară, invariabil pentru ca s-o transforme în grădinile Versailles-ului. O miriște se dezmeticește, zâmbește tâmp, se lasă modelată. După care ea-și  mută ochii pe banda de viteză și doar dacă mai auzi de ea. Și tot așa.

Narcisistă și fricoasă, ușor doborâtoare de planuri, se spală pe picioare în Georgian Bay și se-nfioară, mereu și mereu, în același luminiș străjuit de copaci morți în picioare. Face farmece de ridică ferigile la proporții antedeluviene prin hățișurile Orilliei, încinge piatra când vrea ea.

Și vrea, invariabil, c-o forță vitală descurajantă.

Ea este Vara, vara mea și a ta, aici, în Ontario.

 

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *