Taking Care Of Business- Sandra Pralong vine, săptămâna viitoare, la Toronto. Noua administrație prezidențială din România face pasul să-i cunoască pe românii din Canada.
16 martie 2016
Trei ore cu Sandra Pralong, la Toronto- Mâine veți afla cum ne vede România pe noi, cei stabiliți în Canada
21 martie 2016
Show all

Editorial, așa dintr-o dată

Bună seara, tot eu sunt. M-am furișat, tiptil, printre textele oarecum oficiale din ultima vreme, scrieri despre talente înnăscute și personalități, să vă asigur că tot eu sunt, cu poveștile, gândurile, freamătul sufletului și o primăvară buimacă pe umeri.

Mă gândesc uneori ce efort de imaginație și voință facem noi, cei plecați afară, pentru a așeza pe locul lui, acolo, între artiștii-artiști, câte un roman emigrat care ne este prieten, ori vecin și care fie are un portofoliu impecabil în arhitectură, fie este un cineast de calibru, fie un operator de talent ce filmează impecabil, fie cântă ori interpretează la un instrument, fie compune, pictează, dansează, scrie poezii.

oi3

Este un mare efort să aducem, imaginar, societatea românească de peste ocean, împreună cu cea dispersată de aici pentru a închega, în minte, platforma suficientă recunoașterii unui talent.

Un mare salt în participare, constat și, da, suntem pe drumul bun.

Da, mi-e dor să scriu nuvele despre fierbinți cafele, să scriu iubire și ochi pe pereți, să mângâi, în cuvinte, lucruri comune și să sorb, în pauze, bucurii aproape perfecte, la distanță de întins brațul. Primăvara asta, însă, multe evenimente comunitare au și vor avea loc. N-am să pot participa la toate, desi mi-aș dori. Acolo unde voi fi, însă, de acolo voi scrie, cu voia voastră.

Vă rog să vă gândiți, dacă puteți, și voi la asta: dacă noi, între noi, nu răspundem la manifestările românești, nimeni altcineva n-o va face pentru noi. Și va fi de ajuns ca Boianul ori Câmpul Românesc să nu se mai repete, în veci… Deși suntem, acum, de zeci de ori mai mulți și cu alte mijloace de comunicare. Așa, ca chestie de trecere prin lume, mă gândeam, nimic altceva. Să lăsăm și noi ceva, oricât de mic, după noi sau suntem sortiți să rămânem niște nume în registrul canadian de imigrări…

oi4

Textele comunitare au început să se alinieze, disciplinate. Am în lucru un interviu inedit cu un roman care chiar ar vrea să deschidă un muzeu românesc la Toronto. Un muzeu plin cu lucruri, obiecte donate de noi, cei care am emigrat fiecare cu câte două valize. Coaceți și voi în minte idea: un muzeu românesc. Poate se leagă ceva. Despre asta o să mai vorbim.

Apoi, despre eforturile unei comunități strânse în jurul unei biserici românești și talentul unui foarte recunoscut agent imobiliar local, cel care a ajutat visteria bisericii cu câteva zeci de mii de dolari, din tranzacție imobiliară în numele bisericii. Bisericile românești nu sunt pe lista mea de obiective dar, în acest caz special, am să vă spun povestea lor. Mai ales că am primit și încuviințare pentru a le așterne istoria. Interesant, o să vedeți.

Aici cu Florentina și Cristian, la concertul lui Teo Milea. Pe fundal, Sași Vușcan (era cu George Motoc și Bogdan, dar ei nu mai apar în poză).

Aici cu Florentina și Cristian, la concertul lui Teo Milea. Pe fundal, Sași Vușcan (era cu George Motoc și Bogdan, dar ei nu mai apar în poză).

O cunoștință dragă n-a mai putut și, într-un asfințit roșiatic de început de martie, mi-a spus povestea ei, pe nerăsuflate. Poveste despre familie, drama despărțirii- doamne, crude mai sunt divorțurile românești în Canada, poveste despre readaptare, curaj, tărie și reușită. Veți afla și povestea asta, când oi avea o seară de răgaz și-oi putea-o scrie. Seara, când vin de la birou sunt, cel mai adesea, verde de oboseală. Ca și voi, în fond, când vă-ntoarceți de la lucru.

La Câmpul Românesc se pregătește omagierea unirii Basarabiei cu România (linkul facebook, Aici), duminică, 27 martie. Celor cărora Basarabia le spune ceva, sunt așteptați cu  drag. Mie îmi spune mult.

A apărut și un post de televiziune la Montreal, un pui al Nașului TV al lui Radu Moraru. Succes, putere de muncă, substanță în mesaje, consecvență. Și curaj să aibă, să mai spargă din tipare.

Am aflat că România se cam pregătește de alegeri. Am citit că au apărut bani românești, la drum de seară, cu destinația Diaspora și cu condiții flexibile de obținere, pentru proiecte definite cețos și cam fără de noimă, după părerea mea.

oi2

Cine are bani de dat, cui și în ce condiții, iată o temă de studiat. Și zic: să-l ferească sfântul să îndrăznească, cineva, oricine ar fi, să momească diaspora nord-Americană cu promisiuni de centre comunitare, linii aeriene directe, chermeze trimestriale, artiști la comandă, tigăi, tricouri și șepci. Să țină banii acolo, în țară, că acolo e nevoie de ei, nu să-i flendure Diasporei în semn de răsplată, că ar fi păcat. Noi ne facem treaba, fiindcă o facem pentru familiile noastre de acolo. Nu suntem de răsplătit cu bani. Noi suntem mai mult decât banii puși la bătaie, zic eu. Suntem cununați pe viață, ca la catolici, cu România, pentru cine mai are îndoieli.

Da, iubim România. Păstrăm și înmulțim bulbii de ghiocei, leușteanul, ghivecele cu asparagus crăcănat și chiomb, mușcatele sucite, disperate după soare, crăciunițele- valută forte și, invariabil, ficușii.

Adică, așa cum făceam și acasă.

Magda, o fată din Comunitate

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *