Cealaltă lume
15 noiembrie 2016
Povestea: liantul intracomunitar
27 noiembrie 2016
Show all

Editorial- Generația de Tranziție

Pentru că

Pentru că m-am trezit alergând în roată, tot mai incorporată în regimul ordonat al super dezvoltatei societăţii în care trăiesc. Pentru că m-am trezit, într-o zi, speriată de previzibil şi am simţit cum mă strâng pereţii livingului meu, vopsiţi pretenţios cu Benjamin Moore, pereţi ce-mi opresc până şi gândurile, înlăuntru.

Pentru că am simţit că-s înţepenită de spate, într-o zi când m-am dat jos din pat. S-a întâmplat mai demult. Zic, să le spun și copiilor. Le-am spus că m-a durut spatele și m-au întrebat dacă m-am lovit.

Pentru că lăsatul de fumat mi-a murit în faşă, din lipsa de motivaţie şi nici nu cred că mai încerc. Pentru că nu ştiu dacă prietena mea face bine ce face. Și, în fond, ce mai este bine, din ceea ce cred eu că e bine.

Pentru că demult nu-mi mai lipseşte nimic şi, încă şi încă, număr anii de la sosirea aici de parcă aştept liberarea.  Pentru că refuz să cred că anii mei se vor duce, că şi până acum, semănând unul cu altul până la identitate, înveliţi în dulcea şi sfânta rutină a unei societăţi normale. Şi că este normal să nu mai simt ploaia, frigul, viscolul în obraji, arşiţa verii, schimbul de priviri dintre oameni. Pentru că anticipez până şi crusta aurie a mielului la cuptor, gătit de Paştele următor.

Pentru că refuz să cred că restul vieţii îmi va fi o şi mai confortabilă serie de rutine, cu mici sincope închipuite de câte un ficus nou, luat de la Ikea, un drum în sud sau la est, ori schimbat covoraşul de la intrare.

Citesc texte motivaţionale că să învăţ să mă iubesc pe mine şi nu reuşesc să fac ce mă îndeamnă cartea. Nu pot. Și tot mai mult aud în jur asta cu iubeşte-te pe tine, întâi. 

Drum bun, Încolo

recunosc, încă din primii ani ai maturităţii, încă de la sosirea în Canada am avut o imagine neclară, confuză cu privire la unde vreau, ce vreau să împlinesc în viaţă. Și m-am trezit într-un punct în care maternitatea, confortul și sănătatea (bat în lemn, bună) sunt singurele elemente palpabile în viaţa mea.

Am să descifrez, sper să reuşesc, succesul pe Facebook al micului video de sâmbătă, o seară anunţată drept seară de film şi transformată într-o întâlnire vibrantă, cu muzică, dans, poze şi multă, multă veselie. Şi cu film la final, normal.

Ce ne adună

Ce ne adună pe noi? Ne adună înţelepciunea de grup, în primul rând.  Venim în grup fără ambiţii, fără animozităţi, fără competiţie, fără un alt obiectiv decât acela de a ne scrie poveştile împreună.

Apoi, dezvoltăm răbdarea de a ne creşte unii pe alţii. Ne-am probat la bine, ne-am probat la plictiseală, ne-am probat la deznădejde. Mai avem să ne probăm la greu iar acesta va veni, fără dubiu.

Mihaela, Gabriela, Daciana, Cristina, Florentina, Mariana, Paul, Sorin, Mircea, Nicu, Dragoş, Petrică, Cristi, Rodica, Iulian, Dorin sau Iuliana, aceștia suntem, în mare. Urmează adiţii în scurt timp, sper să fie adiţii de bun augur.  Noi, aşa, pe preşul nostru cu jucării comune, am dobândit înţeleapta bucurie  a lucrurilor simple. Indiferent cărui contingent de imigraţie i-am aparţine suntem întinşi pe o plajă de peste 20 de ani (iar dacă aducem şi copiii şi nepoţii în calcul trecem binişor de 60). Suntem veniţi dintoate părţile ţării, vorbim cu accente diferite ale aceluiaşi grai, am bătut palma întru frăţie.

Noi nu suntem prieteni de familie, noi suntem familie.

Niciunul dintre noi nu se iluzionează că, tam-nisam, peste ani, copii vor da buzna, aşa, să ne mângâie pe creştete când albim de tot, să ne facă piaţa, să ne ude florile, să ne plimbe câinele ori că se vor înghesui cu telefoanele.

Nu, asta nu se va întâmpla. Copiii noştri cresc altfel, ei sunt altfel decât noi, este o condiţionare istorică şi noi trebuie să o acceptăm, că oricum altă cale n-avem. Faceţi, câteva secunde, un exerciţiu şi imaginaţi-vă pe voi înșivă, peste cinci, peste zece ani. Priviţi în jur şi, cu ochii minţii, încercaţi să va poziţionaţi în societatea nord-americană a anului 2022, de exemplu. Cum şi unde vor fi copiii voştri acum deja mari: nu unde vreţi voi, ci, concret, către ce drum în viaţă se îndreaptă.

Interesant, fiindcă visăm. Înspăimântător pentru că cea mai mare parte dintre noi nu poate să-şi imagineze propriul viitor.

Valorile

Şi pentru că ne îndreptăm în acelaşi ritm către încolo, încă ceva. Nu abdicaţi de la valorile morale aduse în bagaje: la dreptate, prietenie, cinste, curaj, dedicaţie, răspundere, fiindcă n-avem de unde cumpăra altele de pe- aici.

Ele au construit civilizaţii şi au trecut prin milenii şi, în totalul lor, ele sunt cele mai aproape de adevărul acela comun divin. Fără de ele am umbla ca orbeţii.

Spălaţi-va pe mâini, în zece ape, de promiscuitatea, morala flexibilă, de minciună, toate iluzoriu acoperite de discreţia statutului  de locuitor al unei enclave, fie ea în Canada sau mai la sud. Oprobiul care urmează, în cercurile acestea mici şi care interferează surprinzător de dinamic între ele, are, în modul, acelaşi impact asupra individului că şi cum ar fi fost exercitat în ţară. Poate mai intens, cu siguranţă pe durata mai lungă şi, în genere, aduce stigmă. Da, stigmă.

Fiţi mai grijulii şi mai discreţi cu amantlâcurile, poate un strop mai toleranţi cu cei de lângă voi- martorii şi părtaşii adaptărilor voastre pe alt continent, în fond. Mai vedeți-i și pe cei de lângă voi, nu numai pe alții. Nu știu de ce va spun asta, poate pentru faptul că recent mi-au auzit urechile cateva  istorii intracomunitare demne de Caragiale, pe bune. De aceea.

Vedeţi, într-un video ce se apropie, acum când scriu, de 1400 de vizionari, un video de casă, cam cum simte un eşantion din generaţia de tranziţie. Nu de sacrificiu, ci de tranziție.

Click să vedeți filmul postat de două zile, pe Facebook.

Şi haideţi să ne bucurăm, în gând, cu toţii, voi cei care citiţi şi  noi – cei sau, în fine, cele care scuturăm hainele pe muzică, într-o sâmbătă seară, fie şi preţ de o clipă.

Pentru că, şi voi şi noi, suntem asemenea. Tocmai de aceea filmul are o asemenea audienţă neobişnuită.

ps- poză cu pisici, succes garantat.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *