Enigmatici și cuminți- O scrisoare de cuget pentru Ștefan Hrușcă

1
2122

Am învățat să amân verdicte, am învățat să-mi mușc limba când bunul simț se înconvoaie și totuși am să-mi calc pe suflet să scot un păs veeechi de vreo douăzeci de ani, cam de când am ajuns în Canada.

Păsul meu s-a născut în preajma unuia dintre primele Crăciunuri departe de casă când, cu nodul corespunzător în gât, cam cât gutuia și cu Europa FM deschisă pe internet, mă luau valuri de leșin, de la lingurică ascultând colindele lui Hrușcă. Și le-ascultam c-o ardoare și c-o trăire de-ajungeam să simt mirosul de fum de lemne printre vorbele lui cântate, să adulmec mirosul de sarică de oaie. Vedeam cu ochii minții mâinile crăpate ale celor ce mi-au dus, de generații, neamul, mai departe și, sincer, plângeam de se scutura cămeșa pe mine, adeseori. De dor. Plâns înnăbușit, să nu intre copiii la idei.

De dor, de dor de ceva nedefinit, de dor cumplit.

Cânta Ștefan Hrușcă. Cânta Hrușcă pe toate stațiile românești, cânta la televizorul românesc online, cânta Hrușcă din România de se ridica părul pe brațe și ai fi dat ani și bani să fii atunci, Acolo, de Crăciun.

Anii au trecut. Hrușcă tot pe stațiile româneși a fost de auzit. Deși a trăit în Canada în tot acest timp, el aproape niciodată nu s-a lăsat ascultat de firava audiență torontoniană. Niciodată, după știința mea, într-un cadru organizat.

Români eram și noi, în fond.

Și dor ne era și nouă. Înșelați o dată de către țară, uitați de sărbători de Hrușcă însuși, eram ok consumând streamline ca să ascultăm cum să-i mângâiem pe părinți.

Zilele acestea, în septembrie, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la înființarea Cîmpului Românesc de la Hamilton (Ontario), Ștefan Hrușcă și-a făcut apariția și și-a încântat audiența cu clasicele ori mai puțin clasicele sale ziceri, însoțite de chitară.

Frumos.

Frumoasă și deopotrivă tardivă revenirea în sânul diasporei ontariote, în mijlocul căreia a trăit în tot acest timp. Și pe care a ocolit-o exact de sărbători. Mă întreb dacă nu cumva noi nu i-am plăcut foarte tare sau dacă nu cumva abia acum a simțit fiorul nostalgic înțepenit în diaspora deja așezată a Canadei și, pentru următorii ani dacă nu cumva va purcede la a ne cânta și nouă.

Măcar de acum încolo.

Ștefan Hrușcă, atunci când cerneala pe viza mea nu era uscată, ascultam cu nodul în gât baladele domniei tale. Acum am circa douăzeci de ani de când m-am desprins de țară. Muzica ta îmi sună ca un ecou, ca pierduta iubire dintâi, ca o poză în alb-negru.

Știu, suntem puțini. Dar și pentru noi conta, atunci când ne era greu și dor, să ne fi fost aproape.

Pe asta ai știut-o?

Acum ai venit târziu, cu ochii plecați ca un soț prins înșelând, ca un fugar din vatra căminului.

În aer simt parfum duplicitar.

De două zile mă frământ dacă să-ți spun ce-am simțit, văzându-te senin, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, pe scenă la Câmpul Românesc.

Eu nu te iert pentru absență.

 

Nu pot.

P.S.- De ce te-ai întors la noi abia acum?

1 COMENTARIU

  1. Stefan Hrusca a concertat in Toronto in 2014 si 2015 in Biserica Our Lady of Perpetual Help, de Craciun, acolo unde celebreaza Misiunea Greco-Catolica. Din pacate intr-o comunitatea romaneasca mult prea fărâmițată, astfel de evenimente nu ajung sa fie cunoscute.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here