Ziarul Evenimentul Zilei- Un tatuaj pe ceafă, în furtuna transformărilor democratice românești
8 ianuarie 2020
Foaie De Drum Lung- Vaccinarea s-a produs
26 iulie 2020
Show all

Foaie de Drum Lung Cu Miros De Praf De Pușcă

(Publicat la 18 iunie, 2020, pe Facebook)

Un Lockdown despre care n-am vrut să scriu. Mi-e târșă.

O lume fantomatică de oameni neîntrebați își povestesc moale viețile și spaimele prezentului, în mesajele către mine. Citesc și mă cutremur câți dintre noi suntem fragili, extrem de fragili în vremurile astea.

Bărbații cresc gutuia în gât și privesc, ca pelicanii când înghit peștele, către cer. Li se ia, printr-un discurs televizat ori o știre-n online și elementarul dat masculin, acela de a-și proteja familia. Protecție de rău, de vreme, de foame, de incertitudine. E frustrant pentru ei.

Femeile mai oftează, mai decojesc o portocală și vorbesc între ele la telefon, cu orele, e drept. Și eu fac parte dintre ele. Și în fiecare dintre conversațiile cu alte femei răzbate spaima de ceva necunoscut. Asta paralizează voința. Simt un huruit pe frecvență joasă, acolo unde altădată zburau fluturi.

Oamenii te caută ca să-i asculți. Asculți și nu mai știi dacă este copilul din ei căruia îi e teamă și-și caută o mamă, sau e vârstnicul în devenire care lungește vorba, ca un braț întins spre ajutor către o asistentă medicală, către tine, către mine.

(În ambele cazuri, la vremuri de pandemie, nimic nu este mai înșelător decât promisiunea unui viitor frumos în doi. Mare atenție la livrarea de fericire online, taman la pandemie. Ea vine cu șapte pagini de disclaimer și un ceaslov de spaime îndopate cu ibuprofen)

Alteori se-aștern tăceri între oameni. Tăceri ce ascund depresii. Depresii ale căror cortine grele ascund alte și alte cortine de iluzii ori de frustrări, cărate prin decenii.

 

Multul a devenit povară, banul prinde rădăcină și-n asfalt, între noi și cer sunt straturi de legi, decrete, ordonanțe și hotărâri năucitoare. Simbolurile sunt răstălmăcite, viețile se preschimbă în borcane de conserve, copiii nu înțeleg nimic. De ei mi se strânge inima.

Și peste toate miroase a praf de pușcă, miroase a militărie. Planeta e o garnizoană, spațiul cosmic s-a umplut ca parcarea la Costco, inamicul rămâne invizibil și Dumnezeu și-a cam întors privirea de la noi. Teoriile conspirației vorbesc despre extratereștri, Forumul Economic Mondial ne spune că urmează o schimbare dureroasă. Între timp, noi înjghebăm spitale și iar spitale de campanie, pentru Valul Doi.

Președintele de la Sud spune și el cât poate spune. Iar nouă ni se amintește să ne spălăm ca disperații pe mâini, să purtăm masca și să păstrăm distanța socială.

De încheiere: ascultați-i și întrebați-i de sănătate pe cei care contează pentru voi. Puneți mâna pe telefon și căutați-i.

Vorbim și despre impactul direct asupra fiecăruia dintre noi, pe termen mediu și lung al acestui exercițiu, mai încolo.

Țin masca în poșetă. Niciodată și nicăieri, pe figură. Nu pot.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *