Suntem români, atunci când suntem în grup
30 mai 2018
Cu măsură, despre Cultură
10 iunie 2018
Show all

Hemoragie de carte la Bookfest- București, 2018

Am urmărit, recent, imagini de la Bookfest, târgul de carte ce se desfășoară anual la București, târg ce renunește zeci de edituri cu sute de noi titluri. Autori români, autori străini traduși în românește. Intimidant, să vezi o mare de coperte de cărți, cu grafica mustind de fantezie. Hemoragie de carte, avalanșă de titluri, e chiar intimidant.

Am văzut oameni, răsfoind, adesea plecând acasă cu cărțile la subsuoară.

Mai puțini cititori decât în anii trecuți, spun editorii din România.

Explicabil, zic eu, privind prin prisma continuei schimbări demografice. În anii 90, pe vremea dezmățului generalizat, încurajat de șlagăre (Lasă-mă, papa, la mare/ Vreau distracție și soare// M-am îndrăgostit lulea/ Am aflat ce-i dragostea) s-a ridicat o generație care este astăzi responsabilă pentru incultura românească de masă: aceasta a făcut, în doar zece ani,  rug din cărți, din cunoaștere, din identitatea națională.

Identitatea națională și-a mai revenit, cunoașterea, ca proces- nu în totalitate.

Sociologic, într-un secol se succed trei generații. Aproape 30 de ani au trecut de la schimbarea de regim din România. Tinerii ultra-liberi din anii 90 sunt părinții adolescenților de azi. Ce au făcut, aceștia, în tinerețe, asta au arătat și copiilor lor. O posibilă explicație a proliferării diletantismului.

Dând foaia, aflu că la Bookfest au fost prezente multe self-publishing-uri (când autorii își finanțează tipărirea și distribuția). Acesta este un lucru îmbucurător și încurajator, zic.

Cineva a deschis, cu bisturiul, aorta scrisului și a declanșat o benefică hemoragie de carte.

Da, sună amuzant, dintr-un popor de vorbitori, devenim, ușor-ușor, un popor de scriitori.

Este un lucru nou și minunat, zic eu. Fiindcă, pe cel ce scrie, scrisul îl obligă la reflecție. La curaj. La responsabilitatea ideilor, a cuvintelor.

Cu cât mai mulți self-publisheri, cu atât mai multe conștiințe, într-adevăr, trezite. Cu cât mai mulți self-publisheri, alături de producțiile editoriale, cu atât mai mare șansa ca doza de curiozitate, de interes a publicului să crească. O oportunitate ca mai multe cărți în limba română să ajungă în case. Să fie deschise. Să fie citite. Pentru că nu s-a pus la punct o conecție mai fină și mai autentică, între mintea omului și cosmos, decât cititul cărților.

Reapucatul de citit cărți este ca mersul la gym: în primele zile faci febră la creier. Te dor tendoanele gândurilor, se încing articulațiile raționamentelor proprii. Ca la gym, la citit rezistă doar cei determinați.

Cititul cere antrenament. Cititul înseamnă un efort.

Cititul ne-a dezvoltat, nouă, celor trecuți de 50 de ani, complexitatea actuală a gândirii. Cititul în tinerețe, cititul mai apoi. Suntem, intelectual vorbind, produsele cititului cărților din adolescență și tinerețe. Făceam, dacă țineți minte, departajările dntre noi, nu după marca poșetelor, ci după cărțile citite. Și ne-a folosit, se vede și astăzi.

Aparțin scriiturii recente în limba română din Canada.  Sunt o novice fără coardă și pioleți în rucsac,  biblioteca mea rămâne un munte și pentru mine.

Acum doi ani m-am luat de ceafă și m-am aruncat în iadul scrisului, acela ce fierbe și ultima globulă roșie din om, iadul acela al vieții puse-n vorbe. Al vorbelor puse în carte.

De atunci, viața mi-a oprit ceasul și mi-a pornit Timpul.

 

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *