Când Apusul vine spre Tine
12 iunie 2018
Lilica și Foiță
20 iunie 2018
Show all

Legenda nativilor Chemehuevi

Ascult muzică country în bluetooth, sub soarele alb și ars al deșertului Mojave.

Șoseaua este împânzită de anvelope de mașină, explodate.

Tot mai plină de resturi de cauciucuri. Temperaturile extreme de pe Route 66 încing asfaltul iar cauciucurile, săracele, explodează de la căldură.

Este încă dimineață. Suntem pe drum de trei ore și curând ajungem la frontieră: ieșim din California și intrăm în  Arizona.

Pe fundalul albastrului de dimineață, spre sud, spărgând cerul cu crestele  ascuțite, masivul Chemehuevi.

Acolo, în dispute milenare cu nativii Mojave, trăiește tribul nativilor Chemehuevi.

În deșert, în mijlocul lui nicăieri.

Oamenii Chemehuevi au creat povești în jurul animalelor lor favorite: coiotul și lupul. Coiotul (sinawava)- portretizat drept un animal frivol, iresponsabil și care aduce numai necazuri, foarte inimos, înflăcărat și de ajutor, însă și care inspiră prin acțiunile lui sponate, de întrajutorare.

Lupul (tivaci)- fratele mai mare și responsabil al coiotului, are grijă să-l readucă pe acesta la viață ori de câte ori coiotul intră în lupte inegale, ori se poartă prostește și moare. Lupul îi dă viață, înapoi. Neobișnuită înfrățire între iresponsabilitatea visătorului coiot și calculul, calmul și cumpătarea lupului.

Cam așa sună o legendă a facerii neamului nativilor Chemehuevi: era odată un coiot care a primit de la Mama Natură (Old Woman) un coș. Coiotul l-a luat și, în mijlocul deșertului, l-a deschis.

Din coș au țâșnit și s-au împrăștiat, în patru zări, oamenii.

Când s-a uitat pe fundul coșului, coiotul a mai văzut câțiva oameni răniți, cu oasele zdrobite.

A luat coșul și s-a dus cu răniții la casa fratelui său mai mare, Lupul. Fiindcă lupul este înțelept și va ști ce să facă cu ei.

Lupul i-a oblojit, i-a îngrijit și vindecat, după care i-a învățat pe oameni cum să găsească de mâncare, apă și cele necesare ca să supraviețuiască.

Când a fost gata cu învățătura, lupul a pus oamenii înapoi în coș, i-a dat coșul coiotului și i-a spus să se ducă exact în același loc cu el, acolo unde îl deschisese prima oară.

În deșert.

Coiotul a făcut întocmai și, ajuns în pustietate, a deschis coșul. Le-a spus oamenilor că, de acum încolo, acesta este pământul lor.

Că acum erau învățați, sănătoși și puternici, mai puternici decât ceilalți oameni cei zdraveni, de dinaintea lor și că vor găsi tot ceea ce au nevoie pentru a trăi, în deșert. În deșert, pe pământurile care păreau să aibă atât de puțin.

Și aceasta este povestea nașterii poporului Chemehuevi, oameni care și acum, deși numără puțin peste o mie de locuitori, își vorbesc limba, își țin tradițiile și trăiesc dintotdeauna, în deșert.

(fragment din romanul de călătorie Roată- America, toată! în curs de publicare la Editura Național din București)

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *