Tăiat
10 martie 2017
Suntem scumpi şi ne vindem bine
17 martie 2017
Show all

Libertatea n-are de-a face cu fericirea (un text pentru dragi prieteni reali)

E-un ger de-ți crapă gândurile. Portierele mașinii, afară, sunt doldora de chitanțe de benzinărie, de bețișoare de la Tim Hortons. Sticluțele de apă, înăuntru, sunt bocnă.

Fumezi în întuneric și te uiți la mașina din driveway. Mneah, e bună. Telefonul vibrează, dai mesaje, primești mesaje, bați mărunt din picioare, frig al naibii. Și ți-e sufletul, culmea, fierbinte, arde cu toată primăvara de după colț.

Îți vine să fugi de acasă.

Da, ai fugi acum de-acasă.

Pistoanele motoarelor din piept au înnebunit, vrei schimbare.

Divorț, fugit în lume, ceva.

Te-apucă furia și mila de tine, deopotrivă. Ești împins într-un colț pe care nu l-ai imaginat, care n-a făcut parte din planurile tale pentru maturitate. Muncești enorm, ai satisfacții cu țârâita. Conștientizezi că doar o viață ai. Și asta te sperie. Ai trecut de ceva timp de 40 de ani. Anii 50 rânjesc la tine, la prima intersecție.

Nu c-ar fi treaba mea dar zic așa: ține caii în căpăstru, nu rupe căruța la impuls. Nici dacă, să zicem, sunt motive obiective.

Nu te arunca în necunoscut, nu mai ai training de navigat viața de unul singur, dacă nu știai. Mai mult, surpriză, ești oglinda celui de lângă tine. Uită-te bine în ochii ei.

Trage aer în piept, dormi, gândește-te cu ochii în tavan.

Numai n-o face. Nu o face.

Nu fugi de acasă dacă trăiești în diasporă, că nu-ți mai revii.

Să zicem că găsești minuni de Cosânzene și neînfricați Greuceni, că ți se-aștern tone de inedit. Cunoști, faci ochii mari iar copilul din tine , la un moment dat, te avertizează să te retragi. vrei acasă.

Și te retragi.

Și ți-e un dor nedefinit de acasă. De Acasa aia bună, fiindcă tot mai multe amintiri bune se ridică precum uleiul la suprafață.

Vești proaste, după decenii de cuib, așa cum a fost el, bun- rău,  greu îți vei mai găsi liniștea pe coclauri. Ești în emigrație, selecția devine complexă, oferta este limitată, iar fantasmele virtuale se cam topesc decum le scoți din priză.

Poate nu te-ai gândit dar vezi ce crești în minte. Dacă e o himeră, ce zici de asta.

E ger, în general, în partea asta de lume.

Mai înțelept, zic și eu, pe termen mediu și lung este să stai acasă cu al tău/ a ta. Vorbește, mergi la originile nemulțumirilor, numai nu rupe căruța.

Nu rupe căruța.

Nu-ți mai revii, în veci.

Afară din cuib bate un vânt sălbatic și obrajii îți rămân șfichiuiți pe viață. Afară e înnourat, dacă nu știai. iar timpul nu te mai ajută. Da, trăiești dar te repliezi tot și tot mai greu, să nu zici că n-am zis.

Și încă, virtualul cât e el de performant nu ține loc de viață, nu te lăsa amăgit.

Libertatea n-are de-a face cu fericirea, nu se determină reciproc.

Nope, niet, nem, nu.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *