Legenda nativilor Chemehuevi
18 iunie 2018
Fantoma Europei Libere, acum la Europa FM
27 iunie 2018
Show all

Lilica și Foiță

Motto: Iubirea e un lucru mare ce leagă două inimi, tare. (Ion Băieșu- Tanța și Costel)

Mișu și Lilica s-au iubit corespunzător și metodic, ca mai toate cuplurile românești aterizate în Lumea Nouă, unde nici roșia, nici asfaltul și nici cioara nu seamănă cu alelalte de dincolo. Asta e, cam târziu pentru îndreptat ceva.
Când zic metodic, mă refer la o ipotecă, copii, profesii, aspirații și ceva vacanțe, în esență la acestea rezumându-se matricea vieții primei generații de imigranți pe continent. Mișu și Lilica au fost ok: el- cu două slujbe, ea- cu copiii mici, acasă.
Și vine Lilica cu ideea creață să deschidă un business la care s-ar fi priceput, c-avea portofoliu. Și pentru care avea nevoie de o locație. Iar pentru locație l-au angajat pe Foiță, un cunoscut agent imobiliar comunitar, băiat frumos de altfel și extrem de căsătorit.
Businessul nu s-a mai întâmplat, că s-a complicat povestea.
Ce-a fost, ce n-a fost la vizionări de oficii, cert este că, brusc, Mișu n-a mai corespuns viziunii Lilicăi despre cum se mișcă un bărbat în mediul natural și, mai ales, cum zâmbește!
Foiță, agentul imobiliar (c-așa îl alinta, Foiță) avea, așa, un spate mișto, n-avea burtă și-avea niște oooochi, ceva de speriat! Mișto de mureai!
Bun așa. Drept rezultat, dezvoltă și biata Lilica interesul pentru imobiliare și, împreună cu Foiță, văd câteva locații.
Ca din întâmplare, haț, se trezesc că se țin de mână.
Dup-aia, că se sărută.
Mare deranj. Ei erau doi, în spatele lor, pe acasă, mai erau cinci (cu copii cu tot) care habar n-aveau de proaspăta și înflăcărata idilă.


Mișu află de la Lilica, într-o joi, că jobul lui de soț se cam încheie, ca tată poate să mai rămână prin zonă fiindcă ea își ia zborul în viață alături de Foiță cel mișto care, pe lângă c-a promis c-o lasă pe nevastă-sa, o să construiască împreună cu ea un cuibușor al dragostei!
Până atunci ea se mută la bloc, cu chirie, acolo unde or să fie doar ea, Foiță și copii Lilicăi și ai lui Mișu, copii pe care Lilica i-a revendicat în aceeași seară.
Cu două joburi, obosit-varză, Mișu a dat s-o înduplece pe Lilica să se mai gândească daca chiar asta vrea.

Degeaba, ireparabilul se produsese deja de câteva ori, prin mașini, pe unde s-a putut, cu un deosebit succes. Proaspătul cuplu dezvoltase, așa, o chimie indestructibilă, cu amendamentul că Foiță se achita și la nevastă. Sâmbăta sau vinerea seara, după cum erau de obosiți.
Până când nici Foiță n-a mai putut și a spus și el acasă: ori cu Lilica, ori mor…

La auzul sentinței, nevasta lui Foiță, femeie înțeleaptă, i-a dat dezlegare dulăului, în sat, că mai bine are un idiot hăbăuc pe lângă casă, mai scoate gunoiul marțea, unul care, eventual o să se potolească când o îmbătrâni, decât să-și crească singură copilul. Gândit sănătos, în fond.

Plângea consoarta și-i dădea lui Foiță cheile mașinii ca el să zboare în proaspătul cuib al Lilicăi (fiindcă Lilica, femeie hotărâtă să-și schimbe destinul, l-a convins pe Mișu să pună casa conjugală la vânzare, au vândut-o, au împărțit acareturile, iar ea și-a luat copiii și s-a mutat la bloc. Așa, deocamdată –n.a.)

Au trecut doi ani, dacă nu mai bine.

Mișu încă se-ntreabă cu ce-a greșit de i s-a rupt familia-n drum, ce n-a făcut bine de-a fost Lilica așa de nesatisfăcută în viață, politicos vorbind.

Lilica locuiește și acum tot singură, cu copiii, la bloc și-l așteaptă, serile, pe Foiță să vină definitiv la ea, să se întemeieze, taman cum au vorbit.

Acum, copiii au crescut și se-ntreabă tot mai des ce tot apare dârlăul la mama lor, dar nimeni nu-i dispus să le dea, încă, o explicație.
Foiță vine și-n weekenduri deși weekendul este cel mai aglomerat moment de lucru, în viața unui agent de real-estate. Vine, s-achită, pleacă seara acasă.
Foiță locuiește tot acasă la el, normal. Nu se mai știe dacă se mai mută cu Lilica, sau a fost doar așa, o văpaie, un crush, o alunecare la maturitate.


Cert este că, în cercurile de prieteni ale celor două familii s-a instalat partizanatul (vorbim cu el și nu cu ea. Și viceversa) și nimeni, absolut nimeni din jur n-a avut curajul, răspunderea, puterea, drive-ul, determinarea să-i consilieze pe Mișu și pe Lilica (la fel, pe Foiță și pe nevastă-sa) să facă cumva, să nu lase copiii cu un singur părinte, pe veci.

Că iubirile vin și trec, copiilor le trebuie atenție full-time, din partea amândurora.
Nimeni, dimprejur, n-a făcut decât să asculte, să dea, nț,nț, din cap și apoi să evite cele două părți, ori să spună, laș dar politically corect: băi, e treaba voastră, nu mă bag…
Nu le-au fost alături, deși le erau prieteni.

Au fugit, s-au făcut că nu văd, au spus că nu se bagă…
Concluzia mea: fraților, prietenii de aici ne țin loc de rude, de veri, de mătuși, de nepoți, etc.
Dacă nu funcționăm ca familii ( cu drepturile, regulile și responsabilitățile din familiile adevărate-n.a.) , în interiorul grupurilor, atunci degeaba.
Prezentul ne oferă calamități surmontabile că suntem încă în putere, ori situații tragi-comice, din gama flirturilor, a fluturilor prin stomac, a iubirilor de jar.
Numai, că, atenție, timpul trece.
Și vor urma momentele când vom avea, fizic, nevoie de ajutorul prietenilor deveniți ca și rude.
Purtați-vă ca și rudele, de la început, zic eu. Cu bunele și cu relele fiecărei familii: dați-vă curaj și îmbărbătare când trebuie, dați-vă o mână reală de ajutor când e nevoie, faceți-o. Înterveniți (dacă-s doar chestii de comunicare defectuoasă, bani, etc) , nu-i lăsați pe ai voștri să-și rupă gâturile.

Fiindcă dacă nu o faceți acum, mai târziu vă va fi mai greu, nu aveți antrenamentul și veți fi de două ori mai izolați, atenție mare. Și nu numai, ia ghiciți: nu dați ajutor, nu interveniți, la rândul vostru nu veți primi ajutor de la familie. Toți avem nevoie de ajutor, la un moment dat.


Mda. Cam așa (vorba lui Tudor Hogman, șofer de truck din Quebec).
Lilica se cam uită, singură, pe geam, așteptându-l pe Foiță să se-ntemeieze cu ea.
A venit vara, multe se pot întâmpla.

(aceasta este o poveste 100% adevărată. Protagoniștii au profile pe facebook și, cel puțin el, este bine cunoscut intracomunitar. Trei copii trăiesc coșmarul insecurității familiilor lor, din vina a doi tolomaci înfierbântați, abia trecuți de 40 de ani)

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *