Lumea- Forumul Economic Mondial: Orașele Fragile (3)
24 februarie 2016
Mărțișor FDL: Top 10 Romanian Hits
1 martie 2016
Show all

Lumea- Omul Nou și Pașaport de Atlantida

Omul Nou- Constructor Conștient (Continuarea și încheierea la textele despre Forumul Economic Mondial)

Citesc cu înfrigurare, de vreo trei zile, teorii despre etapele probabile de evoluție ale speței umane, în actualul context socio-economic și de avans tehnologic rapid. Aproape că am terminat de răsfoit PDF-urile bibliotecilor publice universitare de la Oxford, Princeton și  Cambridge și vă asigur că, din tot ce s-a scris și publicat până acum, în materie de proiecție a modificărilor vizibile ce vor apărea la organismul uman, pentru următoarele secole, (următorul mileniu, chiar) se pot extrage numai câteva idei: generațiile care vin vor avea creierele mai mari; procreerea va fi posibilă până la vârste mult mai înaintate; sexul își va restrânge atribuțiile și va fi dedicat procreerii;  bărbații vor avea penisul tot mai mic (de la nefolosire, nu glumesc, asta spun specialiștii).

foto: techinfopluz.blogspot.com

foto: techinfopluz.blogspot.com

Cu toții vor trăi o viață cu mult mai lentă, predictibilă din punctul de vedere al creșterii și al locului însocietate, și cu mult mai lungă. Tehnologia miniaturizată își va găsi locul în ochi, în urechi, în buricele degetelor, la ceafă, pe antebraț, la încheietura mâinii (acolo unde e ceasul, acum), poziția coloanei vertebrale și repartiția kilogramelor se vor schimba, treptat.

foto: exhibitionhuman.com

foto: exhibitionhuman.com

După care alte studii susțin că, în fapt, omenirea se va revolta, spontan, împotriva tehnologiei, din teama de a-i fi înlocuită participarea de către roboții pe care tocmai ea i-a creat. Omenirea, spun acești cercetători, va dori să revină la instinctele primare, la abilitățile elementare de supraviețuire, va reinvăța să trăiască natural, va reface regulile socio-morale de grup- în fapt va relua ciclul gintă-trib- teritorii ocupate- războaie, etc. Ambele curente de opinie omit o componentă esențială: pentru ca omenirea s-o ia spre dreapta sau spre stânga, este necesar ca ea să existe și peste câteva sute de ani. Aici deja tema devine, brusc, actuală și complexă.

robot3

Iar rapoartele cu privire la iminența/incidența ori valențele unor conflicte armate, în diferite puncte din lume vor face subiectul unor alte materiale, mai târziu. Dacă o să vă intereseze, să-mi ziceți, documentarea de regulă durează câteva zile.

Pașaport de Atlantida

În toată nebunia asta de schimbări dimprejurul nostru, loviți de volatilitatea prețurilor, a frontierelor, a vecinătăților, a joburilor, a familiilor, a iubirilor, a promisiunilor, un lucru rămâne cum a fost: vine primăvara, mai încet sau mai iute, vine.

În România s-au umplut coșurile florăreselor cu ghiocei. Pe paginile facebook răzbate mirosul reavăn, miroase a miei, a noroi de curte și-a muguri grași pe ramuri, miroase a primăvară.

Ghiocei (1)

Scriam mai devreme, cu soarele pe cer, altor oameni virtuali, povestea auzită azi, cea a unei vieți ce desenează, cu personalitatea Ei, paginile multor mii de alte vieți care-o cunosc și a Lui, român din Atlantida. Ea mustește de personalitate, el este un Rică Venturiano cu instincte vii, precar educat și cu pașaport de Atlantida.

Ea zice: “…Rică încă era însurat, era în Atlantida iar atunci nu putea- pe bune, fiindcă era angajat într-un mariaj încărcat de copii. Teoretic, nu putea și pentru că m-a iubit- ei bine, atunci a putut. A luat avionul și a venit de două ori la mine, mi-a dat mesaje, mi-a scris, m-a susținut cu mesaje pe la toate conferințele, îmi știa calendarul și orarul, era clipă de clipă cu mine, știu sigur că m-a iubit, m-a iubit și l-am iubit de m-am stins.
După care el a divorțat. Iar primul om cu care a rupt legătura, am fost eu.
Am fost eu.
El e acum divorțat, acolo, în Atlantida voastră…și e singur. Eu l-am căutat, el mi-a răspuns monosilabic, eu am plâns, el n-a răspuns, eu am întrebat, el iar n-a răspuns. Eu am murit. Căutam closure, voiam să închei cu fundă, o poveste, să știu și eu ce-am fost pentru el.
Iar el n-a mai răspuns. A tăcut în păpușoi.

spalatul_pe_mainiNu știu ce i-am făcut. S-a spălat de mâini de mine. Atunci când nu putea- a putut.

Acum când e liber și poate- nu mai poate. Ce i-am fost, combustibil pentru un divorț?”

O cunosc pe libelula asta de fată, zic eu, aproape așa cum mă cunosc pe mine. Ea nu și-ar părăsi vâlceaua, în care și drumul îi este poleit cu aurul artei, pentru niciun pașaport. Vorbele erau exact invers făcute, adică să revină Rică în România. Să nu existe cumva confuzii de aspirații la cetățenii cu dungi și stele, să nu se creadă cumva că invulnerabilitatea apartenenței locurilor dintre Atlantic și Pacific ar avea vreo clipă de suferit prin neavenite imersii feminine pe skype. Nu, nici vorbă. Era tocmai invers. Iar Rică exact asta-și pregătea, repatrierea lui, adică.

Afară vine amiaza, eu am administrative cu cârca, dar tare-aș scrie despre Minutul De Aur al iubirilor (acele minute de maxim rating în televiziuni) și despre moartea iubirilor, mai urâtă ca moartea oamenilor înșiși.
Care știe de ce o iubire, când moare, n-are parte de flori, să scrie aici. Eu n-am știut ce să-i răspund Ei.

S-a făcut seară, ora la care, pe meleagurile lor, lumea doarme. Ea nu dormea. Intrăm iar pe skype și-mi zice: “Bărbații nu mai știu să facă curte, ai observat? Când m-am întâlnit prima oară cu Rică era vară și frumos afară. El abia venise la Otopeni. Ne-am văzut în Centrul Vechi, am mâncat împreună, am vorbit, am râs, s-a făcut seară (el nu e din București- n.a.) la care dau să mă uit la ceas. El zice haide să mergem undeva, uite, la un hotel, să mai stăm de vorbă până în zori, că liruliruliru, tu și numai tu. Și-am așteptat ca el să fi aranjat ceva, că plănuisem întâlnirea asta de câteva luni…Să mai zic că n-a venit c-o floare. Și-am trecut împreună pe lângă florărese.

Calea Victoriei

Calea Victoriei

În apropiere, un Howard Johnson. Mă ia de mână, o luăm pe jos spre recepție.Și am așteptat (acum abia developa filmul întâlnirii, zic eu) A vorbit el ceva, după care revine la mine: n-au camera libere, e ocupat tot.
M-am uitat la el: adică, acum, ce, aștepți să rezolv eu ceva, probabil. El zice: mergem mai încolo, mi-au dat ăștia adresa unui alt hotel, etc. Am luat-o pe jos într-acolo, era aproape, era în centru, ce naiba.
Acolo aveau cameră. Pe mine mă rodea deja sandaua. După ce-am intrat în cameră am simțit cum devine, brusc, domestic: și-a dat jos cămașa, dup-aia pantalonii de parcă era cu nevastă-sa de față.

images (11)

Ce-a urmat, a fost de-un banal cumplit.
Nu mi-a făcut curte, m-a cerut, m-a avut. L-am vrut și eu. În fine, final deschis.  După aia mi-a zis că ia trenul de dimineață spre orașul lui, că-l așteaptă taică-său cu un notar, să facă niște acte. 
Da, a fost și este un băiat bun. Prea direct, prea abrupt, prea n-a știut niciun pic să facă curte. Nu-mi pare rău. Mă oftic că l-am iubit de m-a rupt…”

colac-gonflabil-tip-ratusca-9825674

Rică navighează viața, cu colac cu rață și aripioare gonflabile, înapoi în Atlantida. Ea este acasă la ea, o artistă desăvârșită, cu patru etaje de inspirație clădite deasupra Arcului De Triumf.

Când am terminat și eu cafeaua de seară i-am zis că am să mă gândesc la chestia asta: bărbații români de peste Atlantic și-au pierdut abilitatea de a face curte. N-am auzit în jur ca cineva să-I facă cuiva curte, mă refer în circumstanțe morale permise, normal, nu altfel.
Pot să vorbesc despre astea cu detașare, vârsta și experiența îmi permit.  Mă gândesc oare dacă fata asta n-are totuși, mare, mare dreptate. Mda, nu-s străină de temă: cavalerii vin ca wrecking ball, cam ca buzduganul, iaca, și-și zdrelesc nasul de perete. Ori, la polul opus, vorbele despre propria persoană se strecoară alambicat științific și precipitat, printre detalii de proiecte de la muncă. Cât mă interesează pe mine ce faci tu la muncă, mă-ntreb retoric.

Vine, ea, primăvara. Plec la Montreal, curând.

ps- Așa-i c-au deschis Nașul TV la Montreal? Ia să vedem.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *