S-a mutat Iuliana. Iar am fost șaisprezece!
28 septembrie 2015
Cu discreție, despre ieșirea pe ușa de incendiu
2 octombrie 2015
Show all

Mihnea-Petru Pârvu – Acum optsprezece ani, pe oceanele lumii

Un  frumos nebun al marilor orașe, un aventurier prin excelență, un talentat până la os, un sensibil și un visător, Mihnea-Petru Pârvu, fost coleg de gazetărie, probabil cel mai tare scriitor de reportaje în limba română din presa care contează, zice, azi, pe facebook, în privat: da’ m-ai citit?? Eu nu-l citisem dar l-am citit seara și-am zis fără să clipesc: textul vine aici. Mihnea, mulțumesc tare mult ! Am scos intenționat pasajul cu parașutele birmaneze, însă las domnii din audiență să se delecteze cu povestea integrală (18+), direct de la sursă: https://www.facebook.com/mihneapetru.parvu/posts/1077598805585667

Maimuța nebună din Vietnam, cu barca de salvare prin Golful Aden

Istanbul – Suez – Karachi (Pakistan) –Yangoon (Birmania/ Myanmar), toamna lui 1997. Aventuri ca-n filme. Voiajul nr. 7, cu cargoul de 15.500 TDW Războieni, poate cea mai bună navă a Navromului în acel moment.

Am nimerit un comandant excelent şi un echipaj foarte bine pregătit. Atât doar că numele master-ului îţi părea desprins din distribuţia celor de la Mondenii. Cum naiba să te cheme Păsăreanu şi să te boteze mă-ta: Veronică!?

Omu’ era clar frustrat, da’ n-avea ce face. Mi-a povestit că era al unşpelea copil din familie, cel mai mic şi că bănuieşte că ai săi intraseră în criză de inspiraţie.
M-am îmbarcat pe navă la Istanbul, că vaporul venea din Ucraina plin cu fiare. Aşa am ajuns şi io la ‘Stambul prima oară, deşi mai văzusem Bosforul de câteva ori, dar de pe mare, în tranzit. Am stat două zile, aşa că am vizitat şi io, ca tot omu’ Sfânta Sofia, bazarul şi m-am umflat cu mâncare turcească şi bere Efes. După aia a urmat un drum bătut deja: Marmaraua, Dardanelele, Egeea, Suezul şi Marea Roşie.

mih1
Prima fază mişto a fost într-o seară, în cabină la şeful mecanic. Îşi luase tipu’ o maimuţă din Vietnam şi venise cu ea s-o lase în ţară. Numai că din motiv de o anumită afecţiune intimă, pe care o luase cu împrumut de la o vietnameză din Saigon, decisese să nu se debarce, ci să se întoarcă în zona Indochinei, că acolo erau leacurile cele mai bune pentru problema sa. Maimuţoiul, lăsat liber, reuşise să-i întoarcă toată cabina cu fundu’ în sus şi, mai grav, să-i facă harcea-parcea o grămadă de hârtii pe care le scosese din sertare. Aşa că, vindicativ, şeful a altoit-o bine şi a legat-o cu o saulă de gât, prinsă de un băţ de bambus, pe care l-a fixat într-un bulon din podea, folosit pentru prinderea scaunelor pe vreme rea. Numai că băţul era prins de bulon cu un soi de cremalieră, dispozitiv simplu… Cum stăteam noi la poveşti, secundul îl avertizează mai în glumă, mai în serios: “Şefu’ vezi că o să înveţe să desfacă chestia aia, că nu e proastă!”.

Băi frate, nu termină bine ăla ce avea de zis, că maimuţoiul desface cremaliera, pune mâna pe băţ şi-i arde una fix în frunte lu’ dom şef mecanic, după care ţuşti pe hublou, cu tot cu saulă şi băţ, şi dusă a fost. Ne-am tăvălit pe jos de râs. Dar șefu’ era tare nervos. A pus la bătaie o sticlă de whisky, pentru cine îi aduce maimuța. A găsit-o nostromul dimineață, cocoțată pe catargul de la prova, udă toată și zgribulită. A răcit și a murit…

mih2
În Golful Aden, între Mukhala și insula Socotra altă dandana. Un cargou de 4.800, tot al Navrom, Sovata parcă, avea probleme mari la motorul principal și s-a pus problema să o remorcăm până la Bombay. Dar mai întâi am lăsat o barcă la apă și ne-am dus la ei. Până la urmă nu i-am mai luat că băieții noștri le-au rezolvat problema și au plecat mai departe singuri. Dar la bord peste cine dau? Secund era Jimmy Vasilescu, unul cu care mai navigasem și pe Lerești, cu nouă luni în urmă. De bucurie că mă vede, s-a îmbătat… Și, mi-a făcut plăcere să mă revăd cu „nașul” meu. Petrică Lauroff, un motorist din Iași care mi-a făcut botezul mării, în primul meu voiaj de pe MN Snagov, în 1993, sub primul pod de pe Bosfor, cu o canțarolă de apă de mare.

La Karachi n-ar fi multe de povestit. Am stat puțin și mai fusesem de două ori.

Am dat o fugă în Zainab Market, cea mai mare piață din megalopolis, de unde cu zece dolari am luat vreo opt cămăși de cea mai bună calitate, o geacă de piele pentru viitoarea doamnă Pârvu – cea cu care urma să mă „pedepsesc” la întoarcere și una pentru mine. Ieftine rău: o sută de dolari ambele și niște onixăraie, că la pakistanezi onixul e ca gresia la noi în Obor.

Yangon - Bagan Temple

Myanmar Golden Temples

Cel mai mișto a fost la Yangoon, ex Rangoon, din Myanmar, fosta Birmanie. Dar nu neapărat în oraș, ci în radă, înaintre de a intra pe fluviu, unde am stat o săptămână. Abia ancorasem și am văzut atunci ce înseamnă un veritabil curent de maree, combinat cu puterea de deversare a fluviului. A girat vaporul în jurul lanțului, în juma de minut la 180 de grade! Și nimeni nu se așteptase la asta. Bun. Ne liniștim când, din pâcla dinspre țărm apare un sampan. Apoi, încă două și încă două. Trag lângă noi și se agață de vapor. Pe ele, piață cu animale vii… Porci, rațe, gâște, capre, pește proaspăt! Noi, cu mâncarea, cam pe avarie, că urma abia în port să aprovizionăm. Ne ploua în gură. Culmea, birmanezii nu vroiau bani, ci produse.

Să vezi, apoi, ce troc. Am dat „enșpe” butoaie de motorină goale, lemne de la amaraj, sârme vechi, pistoale de bandulă expirate, dar cu o saulă de Manilla de cea mai bună calitate, și chiar un colac de parâmă veche și ne-am ales cu o duzină de purcei, păsăret cât cuprinde și niște somni cum nici în Deltă nu vezi. La pupa se improvizase un abator și se încropise chiar o afumătoare, că făcuse strungarul câteva sute de chile de talaș… Final pantagruelic cu șorici fără limită!

Ulterior, portul, controlat de milițiile juntei militare, ni s-a părut anost, iar orașul periculos, mai ales pe înserat. Clădiri în stil colonial britanic – pline de igrasie, haleală picantă și băutură proastă. Și Budha, cu burta sa, peste tot. De acolo am plecat acasă, prin Bangkok, ghinion – prietenii știu de ce, unde am mai stat o zi. Pe banii mei…

(Mihnea- Petru Pârvu)

PS-  De la Mihnea- mie, montajul de mai jos. Mulțam mult, Mihnea.

De la mine- vouă, celor fără de rău de mare:

https://www.youtube.com/watch?v=iGzOfXITytg

img-unkleeverrestfeatoceans-11

 

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *