Cărțile Foii De Drum Lung pot ajunge la voi. Comandați online, pentru Canada și Statele Unite
21 mai 2017
Alina Marie
26 mai 2017
Show all

Neîncheiatele iubiri

Urmează o mică incizie în neîncheiatele iubiri dinlăuntrul gintei româno-canadiene de primă generație. Zic eu, cunosc relativ bine dinamica intraetnică și scriu astăzi nu cu misia de muștruluit, ci dimpotrivă.

Au trecut mai bine de douăzeci de ani de când tot venim încoace și ne-am cam oprit ca val, acum câțiva ani. Suntem o emigrație matură, o zic deși detest cuvântul în sine, nu mai suntem izmene pe călător.  Suntem așezați, muncim care cum putem, în esență am rezolvat chestiunile lucrurilor de prin casă și ale primelor vacanțe iar mai nou dănțuim de mama focului pe la chermezele din banquet hall-uri drapate în atlas, cam singurele evenimente care ne mai adună, fizic și numeric, nu ideatic.

E bine că se întâmplă, tot e mai bine decât Țociu, Palade, Gheorghiu, și Maria Dragomiroiu (uitam de Mirabela), artiștii abonați la audiența canadiană deja satisfăcută, cred eu. Suntem ok și parc-ar fi loc și pentru alții. Pe Carla’s Dreams, Delia îi aduce careva din showbiz-ul românesc în Canada, mă întreb. C-aș merge.

Ne rup rutina și plictiseala. Pe bune. Plictiseala a crescut pe fond de izolare socială, de izolare profesională (profesăm în specialități de nișă, fără o masă critică intraetnică  cu aceeași calificare). O consecință a izolării: în proporție covârșitoare suntem asociali. Am dezvoltat stânjeneala în preajma celor pe care nu-i cunoaștem, ori nu-s în cercul nostru imediat.

Am devenit introvertiți (ne zicem noi spirituali, dar în realitate suntem doar introvertiți și gata), retrași iar penetrarea main-stream-ului ca și forță etnică nu ne-a ieșit. Asta e dar, iar, nu facem un capăt de lume din neîmplinirile colective.

Rupți de societatea la mantinelele căreia ne-am raportat de o veșnicie și al cărei braț nu ne-a ajuns din urmă să ne tragă de urechi, zburăm aleator, ca musca-ntre geamuri. Nu că păr alb, nu că ceva kilograme, nu, tată, noi flirtăm și umblăm după aventuri la greu, deși verigheta pe inelar are șanțul cât albia Oltului.

Astăzi am auzit de la un conațional, momentan în căutare, două istorii care m-au făcut să scriu așa, peste rând. Domnițe semnate-n decada a cincea  promit fericiri colaterale discrete, în entuziaste și șăgalnice ocheade începute prin facebook, cu care-i mai haiduc și nu s-ar da în lături, că de ce s-ar da. Mai departe, domnițele s-ar combina ele, dacă haiducul  le-ar lua de lângă nenorocit, cu ăia mici cu tot. Domnițele n-ar divorța, că doar n-or să piardă casa. Îl țin pe fraier acasă, că dacă el pleacă, pleacă și banul. Aleea intraetnică este plină de distinse măritate, cu iubirile de-acasă neîncheiate și, în esență, neconsolate.

Ce-i asta, măi fetelor cu facultăți din elita diasporei române, mă-ntreb și eu. Pe vremea mea îi spunea într-un fel. Acum cum îi zice?

Nu pot zice nimic despre distinșii cavaleri intraetnici, cei care chiar au fost alături de clanurile lor și au făcut tot ce le-a stat în putință pentru ca stabilitatea și continuitatea familiei să nu aibă de suferit. Cuvinte bune despre aceștia.

Iubirile neîncheiate acasă sapă în urmă și macină și frământă înainte, ca soda caustică. Sunt otravă la drum lung. Frica ruperii dintr-o relație ajunsă de conveniență, comunicarea deficitară, reproșurile fățișe, frustrările adunate în timp aduc oamenii la limita rezistenței psihice.

Iubirile neîncheiate înseamnă taine, suflete măcinate, nesomn, neliniște, ani pierduți, depresii, praf și pulbere. Iubirile neîncheiate hrănesc tumorile emoționale cu dulciuri virtuale în doze crescendo. Grăbesc metastazarea sufletului, zâmbind. Efectul pe termen lung asupra individului deja traumatizat de emigrare, este greu de cuantificat: ele accelerează autoizolarea și dezvoltă anomalii comportamentale demne de compendiile de la medicină.

Pe tot acest fundal, de cealaltă parte a gardului se află câte un haiduc eliberat de sacii emoționali ai trecutului și care, cu mâinile în șolduri, se uită stupefiat cum îl caută nevestele intracomunitare: măi, dacă și-a mea ar fi făcut la fel?

Așa gândește el.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *