Povești de Moș Crăciun!
23 noiembrie 2015
Bine ați venit în Era Nouă
27 noiembrie 2015
Show all

O mie de generații și o jumătate de planetă

Foto: desert lighthouse, by running ricketts.deviantart.com

În suprema lege a firii vă iubim fundamental, matern, prietenește ori partenerial, cine mai știe, cert este că vă iubim. Cu bunele și cu relele voastre.

V-am luat spre preacreștere de la mamele voastre, cărora li s-a strâns inimă văzându-vă plecând de mână cu noi. Atunci noi le-am prins femeilor-mame, privirile și le-am jurat s-avem grijă de voi, să vă creștem în drumul vostru, întru împlinirea voastră deplină. Așa am făcut și eu și încă o mie de generații de feminine, înaintea mea, așa vor face încă o mie de generații după mine. Așa suntem programate să funcționăm.

Ne-am făcut copiii cu voi și, luate cu grijile casei, ați zburat în aventurile vieților voastre cu mult mai departe decât s-ar fi cuvenit prin legea firii. Și nu, nu zic aici de micile flirturi, amorurile ocazionale ori scăpările erotice, nici pomeneală. Undeva, în subteran, noi toate suntem solidare între noi și știm că soarta voastră, cu foarte mici deosebiri, n-are  în catastif trecut altceva decât spectrul vanităților. Cuceritori din fire, ambițioși, bătăioși, cu tolbele pline de argumente ați profitat că nisipul deșertului ne-a ajuns în bătătură și a trebuit să luăm mătura, iar și iar, să primenim ograda…

Și ce-ați făcut? Numai prostii. De parcă nu ne-ajunseseră două războaie în veacul trecut, taman acum curățați puștile, pentru încă unul care bate la ușă.

Sunt eu (și încă jumătate de planetă în spatele meu, jumătatea feminină) care își pune mâinile în șolduri și privește consternată cum vă prostiți, cum vă-ncăierați ca niște copii și sunteți iuți la vărsare de sângele altuia, sub stindardul măririi efemere, al faimei și al avuției.

Voi ați inventat avuția, noi am inventat copiii. Fără războaie, ci din iubire. Acolo am căzut de acord, din câte știu.

Voi ați inventat războiul. Voi și numai voi, cei crescuți din mamă-n mamă, n-ați înțeles că ce-i spart nu se reface, că ce-i ars nu renaște, că ce-i dus nu se-ntoarce, n-ați înțeles când este timpul să vă opriți. Și ne antrenați și pe noi, cealaltă jumătate de planetă, într-un catastrofic conflict, ca să vă satisfaceți ambițiile-suliți până la cer și testosteronul niciodată sătul.

E prea mult, o jumătate de planetă face acum tărăboi, se taie, se împușcă în numele domnului, care nume l-o mai purta acesta, se dinamitează pentr-un petec de pământ, arătând astfel că n-a învățat nimic din lecțiile istoriei.

Ați pus la punct tehnologia. Sincer, pentru asta ați făcut-o?? Haide, sincer.

Iar noi, cu copiii agățați de fuste, vă privim cu ochii mari cum ne rupeți gardurile să vă faceți baricade. Cum ne furați papiota de ață din coșul de cusut, ca să întindeți capcane, altora. Să plângă alte femei, ca și noi, când le sunt aduși voinicii pe scut, jumătate sfârtecați.

Și noi, și femeile acelea, purtăm la fel lumânarea ori făclia torței, plângem la fel, iubim la fel, suntem la fel și n-avem nimic una împotriva celeilalte, chiar nu înțelegeți?

Faceți vraiște lumea noastră, cu conflictele voastre.

Puneți stop o dată, puneți frână la distrugerea asta care escalează cu fiecare zi, opriți-vă din ambiții idelologice ori teritoriale, haideți că puteți, haideți.

Ce rușine pentr-o jumătate de planetă, ce rușine…  Voi vă bateți joc de lumea noastră feminină și răbdarea chiar ne-a ajuns la capăt. Planeta asta e și a a noastră și a copiilor noștri, dacă nu știați. Dacă vă prindeam când plecați în expediții după alte căprioare, deh, primeați o săpuneală și gata. Dar ce faceți voi acum e cu mult mai grav.

Nu ne furați magia sărbătorilor venind la-mbrățișare cu mâinile mânjite de sânge.  Că nu mai primiți mâncare caldă, în veci.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *