Bine ați venit, absolut pe bune (editorial, adică)
21 septembrie 2015
Părtași la o „revoluţie” a inculturii (Lucian Ciuchiță, din volumul Insula Purgatoriului)
22 septembrie 2015
Show all

Perele, ca și oamenii, au defecte

Am un păr în curte. Cam acum e vremea culesului. S-au aproape copt perele și am chemat în weekend copiii vecinilor, să le dau câte o pungă. Le-am cules împreună, mai mari, mai mici, după cum au crescut și ele. Când a fost culesul gata, copiii au răscolit prin sacoșele lor și au scos perele cu deformități, spunând: p-astea trebuie să le-aruncăm, sunt stricate… Degeaba am încercat să îi conving că, deși unele erau mai lunguiețe, altele mai grăsuțe, altele răsucite, toate erau pere bune de mâncat.

S-au uitat cu ochii mari la mine și au dat din cap, nț, n-am dreptate.

Am făcut un ocol cu vorba și le-am zis să nu compare fructele din curte, cu cele de la magazin. Că fructele de la magazin sunt toate alese să arate perfect, că altfel cumpărătorul nu le ia dela raft. Iar celelalte (cele urâte, adică) se duc la gemuri și compoturi, nu le vedem la vânzare. Astea urâte, le-am zis, sunt din cele care nu se vând la magazin dar sunt bune de mâncat, zic. Perele sunt ca și oamenii, mai au defecte, dar nu-nseamnă că nu-s bune.

Dacă nu se vând la magazin înseamnă că nu-s de mâncare, au conchis ei.

Și ca ei a rămas.

Mă uit așa, în urmă și, sincer, nu-mi amintesc ca vreodată, în copilăria mea, să fi refuzat vreun fruct doar pentru că nu avea forma perfectă.

După care brusc realizez că vremea copilăriei mele a fost la mijlocul altui secol.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *