Cu Ce Foc Te-Am Mai Iubit, Cenușăreaso….
28 februarie 2015
De Ziua Femeii- Bărbaților Mei
8 martie 2015
Show all

Planul Verde, Cu Un Fir Ușor

Cu gândurile și cu vrerea împing iarna, tăvălug, la vale. Explodează  ghioceii  în mesaje verzi și albe nesfârșite pe internet, zâmbesc continuu, vine, dară, primăvara! Mamă, ce bine. N-am să înțeleg de unde-mi vine, invariabil la finele lui februarie,  forța imensă de-a crede și conștientiza că primăvara este aici.
În România, primăvara e sofisticată, vine când șoptind, când clipocind, când alunecând flori și muguri ițite de sub straturi de frunze uscate și durează câteva săptămâni. O simți.
 
 In Canada, mai avem, spune starea vremii, încă vreo 30 de zile de iarnă. Da, dar sunt ultimele. N-am ghiocei (am avut odată niște bulbi, dar nu mi-a prins niciunul și am lăsat-o așa), nici mușcatele de la mama n-au rezistat mai mult de un an, dar am zambile și narcise care, în graiul lor, spun cam același lucru: vine vremea de ieșit afară din bârloguri.
 
În lumina crudă a zilei, ferestrele sunt obosite și mânjite, se cer mângâiate cu windex și înnoite cu flori în glastre. Nu-i de deschis geamurile, larg, la noi, este însă de tras draperiile și lăsat toată lumina înăuntrul odăilor, de ieșit în prag, tras aer în piept,  zâmbit, iubit în gând, chiar! 
 
Ghioceii, miile de ghiocei văzuți în ultimele zile pe facebook și-au trimis parfumul și prospețimea până aici, v-o jur. Miroase a ghiocei  prin ecranul laptopului.
 
Optimistă prin natura ei, Canada a aranjat kilometri de rafturi cu cele trebuincioase pentru grădinărit, cu ghivece în paișpe mii de feluri, gata să ia cu asalt sezonul de cald, frumos și stat pe-afară. 
Ne-au venit, din Olanda, kit-urile micului grădinar ageamiu, ghivece cu semințe, sol, nutrienți, capac, gata să fie puse la încolțit. 
 
Am luat vreo cinci, zic, să fie! Am mai luat, pentru prima oară, covorașe organice cu mii de semințe de flori, gata să le aștern de cum trece zăpada și cântă ciocârliile. Ele stau, acum, cuminți în pungi. Niște ghivece de atârnat pe gard am mai luat, sper să le umplu cu petunii albe și roz.
 
N-am Regina Nopții, sper să găsesc printre prietenii mei români, parcă și niște butași de trandafiri  pe flancul de est al curții, zic eu c-ar merge. Brăduți ornamentali, obligatoriu, în spate, lângă shed/ magazia mică cu scule de grădinărit și mașinile de dat zăpada, ori de tuns iarba, după sezon.
 
Ar mai merge un rond cu roșii, păstăi, mă gândesc, fiindcă astea prind toate. Și neapărat floarea soarelui, pitică, s-o văd ițindu-se prin hățișul verde de zorele. Zorele mai trebuie, să nu uit.
 

 

Plantele din casă, cu ochii pe fereastră, știu că mă aud acum, când scriu și, cunoscându-le pe cucoanele englezoaice nu m-aștept să se sinchisească cu mai mult de un Deh, aruncat pieziș. Deh, iar mă schimbă primăvara-n milioane de muguri. 
 
Le ignor fiindcă eu știu că, până se duce zăpada, încet-încet vor crește teancurile de pungi, cutii, ghivece, îngrășăminte, gata pentru asaltul de primăvară canadiană. 
 
O primăvară de-aia scurtă, ca o fustă de adolescentă și la fel de obraznică și de năvalnică. Pentru a face loc verii, în timp atât de scurt, încât n-apuci să pui gecile din puf de gâscă la iernat. Dai de ele în dulapul de la întrare, într-o dimineață și le boscorodești cum îți vine la gură: voi ce mai căutați aici??
Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *