Lui nea Badiu nu i-era frica de inchisoare, ce ar mai fi putut sa-i ia? Da, sa-i inchida atelierul (n-avea voie sa puna firma pe atelier, n-am inteles de ce) dupa ce-i luasera pamant, vite, acareturi, un rand de case, iar pamant, masinile de cusut Singer alea profesionale, ce sa-i mai ia?
Si s-adunau mosnegii si vorbeau politica. Acolo am aflat de Neculai Constantin Munteanu, de rege, alea…pana nu ma lua bunica-mea de-o aripa si ma scotea frumusel, sa nu-nvatz prostii…
Asociez de atunci politica cu ceva clandestin, vorbit continuu, cu patima, ciuda adesea, oftaturi si cam fara rezultat. Bunica-mea mai zicea: Badiule, in cincizeci de ani , daca voiau americanii sa vina, apai veneau pana acum!!
Bunica-meu s-a dus inainte de a veni americanii pe care i-a asteptat o viatza ( i-am zis eu, in 2005, cand am ajuns la cimitir, ca am adus neamul peste ocean, m-am ocupat adica).
Ma uit la voi, la patima neobosita in a dezbate politicul international si-mi amintesc cu mare, mare nostalgie de tacanitul masinilor de cusut printre discutii despre Casa Regala a Romaniei (am inteles c-ai mei erau cu maniu, cu liberalii, strabunicul meu fusese chiar consilier liberal, etc), de mirosul stofei calcate cu fierul incins de carbuni si jar, de mirosul uleiului de uns masina de cusut, de papiotele de atza si pieptzii de sacouri in lucru, atarnati ca la macelarie intr-un rastel, de perdeaua plina de ace de cusut aliniate, de mosorelele golite, de tibishirul (creta de coritorie) cu care desenam sotronul in curte de se infuria bunicul, de magazinele de moda datate 1939, scrise in nemtzeste pe care el le pastra cu sfintzenie…
Va iubesc cand vorbiti politica. Imi amintiti de copilaria mea.
(Bunicul meu s-a nascut in luna iunie, un gand bun, sincer si curat, unui om cu o personalitate exceptionala)