Foaie de drum lung de la mine la Toronto
21 martie 2018

„O luni de dimineaţă, în plină iarnă, aproape de Crăciun, aşa era. Mie, aripa încă îmi sângera. Abia ieşisem dintr-o luptă de guerillă cu un lup privind dintr-un tricou. Pansamentul era jegos şi vechi, petele ştergeau un nume de erou. Eu doar dacă sângerez, scriu. Sunase ceasul. Ştiu.” Ţi-am spus să nu te duci la Terence Bay, ţi-am spus că Der nu există. Nu trebuie să existe. Nimănui nu-i e permis să taie în carne vie, să întoarcă omul pe partea cealaltă, ca pe-o mănuşă şi să-l lase apoi să umble în lume, aşa, pe dos. Neom. Nimănui, da? Cum de l-ai aflat tu? De ce l-ai căutat? CE eşti tu după EL? Oamenii că el sunt accidente, greşeli ale Creaţiei. Când realizează că a greşit, Dumnezeu îi ascunde prin colţurile lumii, printre sălbăticiuni. Acolo nimeni nu ar trebui să ajungă. Nu te întorci la viaţa ta neatinsă, iar cicatricile rămân mărturia îndrăznelii şi a păcatului. A păcatului de a ştii că există dragostea- pârjol. Magdalena Manea locuieste la Toronto si are blogul Foaie de drum lung.

Comanda acum