Șefu’, dăm o fugă și la Bușteni?
14 decembrie 2014
ProDiaspora are, astăzi, valoarea Europei Libere de altădată
14 decembrie 2014
Show all

Țara lui Papură Vodă

Personajele foiletonului: Făt-Frumos- cap de familie; Cosânzeana- consoarta de aceeași sorginte și valori, păstrătoarea tradițiilor aduse în bagaje tocmai din Țara lui Papură Vodă, de unde veneau eroii noștri; Prâslea- copilul de vârstă incertă, care vorbește cu un accent imposibil limba strămoșească; Pxlete- cotoiul familiei și singurul canadian get-beget; Tanța- mașina antică dar trainică din bătătură; ficusul Vasile, vreo doua violete de Parma preocupate să înflorească și alte acareturi care vor apărea pe parcurs.
Scenariul: acasă, unde-i cel mai ieftin.
În liniștea dupa-amiezii de duminică, Cosânzeana își făcea unghiile cu ojă. Alături, Făt-Frumos citea, aleator, net-ul și mai răspundea cu tâlc pe forumul emigrației, convins că a făcut pasul cel mai bun în viață, iar acum filosofa, că oricum n-avea altceva mai bun de făcut.
Prâslea socializa pe Facebook din zori și tot acolo avea să-l prindă asfințitul. Personaj popular, cu peste o mie de prieteni online și nici unul in viața reală, Prâslea repurta, contra unei sume modice pe lună, victorii după victorii în bătăliile virtuale cu balauri și posta triumfător nivelele de performanță, spre disperarea familiei care aspira să-l vada măcar doctor, că nu degeaba veniseră în Canada.
– Alde Greuceanu iar au plecat în Cuba în vacanță. Da’ câtă vacanță au ăștia? murmura într-o doară Făt-Frumos către consoartă. Știa ce avea să urmeze, își asumase înainte de a deschide gura și inspiră adânc.
– Și vacanță și bani! Că el muncește la două joburi, că-i harnic, deh! completă Cosânzeana aluziv, suflând în unghii și descriind zig-zaguri, zbateri haotice cu miinile, așa, ca pentru uscare.
– Corect, da’ și ea muncește, nu predă la grădiniță cu juma’de normă…
S-adunau nori de furtună peste conversație, iar discuția nu anunța nimic bun. Trebuia schimbat subiectul, Făt-Frumos realizând din mers comparația și reflectând: în fond, diploma universitară cu care venise el în Canada nu fusese încă folosită.
 
Titlul universitar al tatălui era însă pecetea pe verdictul viitorului copilului: dacă eu am facut o facultate, tu musai trebuie să faci una mai de soi! Logic. Voinicul își continua nestingherit raționamentul, de data asta în minte: păi cum facem, ne comparăm sau nu cu ceilalți flăcăi și cosânzene care au zburat contra cost și după îndelungi așteptari peste ocean?
Lăsate în urmă, meleagurile papurești furau ochii și inflamau imaginația cu peisajele scăldate în soare, cărăruile pietruite ale munților, cu munții înșiși care purtau nume și se-mpodobeau cu legende nemaiîntâlnite.
Doamne, ce popor, ce oameni, ce tradiții mai veneau din Țara lui Papură Vodă! Râurile purtau acolo, pe undele lor, povești vechi și cu tâlc, chemarea muzicii așa de cunoscute, ceva-ul nedefinit care însemna văzul, pipăitul, mirosul, auzul și mai ales gustul acelei țări; toate făceau, fără vreun efort anume, mai târzie adaptarea familiei lui Făt-Frumos (și a încă vreo câtorva zeci de mii de titrați ori aproape titrați), iar prinsul rădăcinilor, mai greoi.
Magia Țării lui Papură Vodă avea, însă, să fie pusă la grea încercare cât de curâind, după cum veți afla în episoadele următoare.
Făt-Frumos și Cosânzeana căzură de acord: o vizită pe meleagurile strămoșești avea să le clarifice simțămintele și să le limpezească mințile. La împachetat, asadar!
Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *