Biografie de blogger- Mie, legitimația de jurnalist mi-a murit de tânără
13 decembrie 2014
Viața, ca la mama acasă
14 decembrie 2014
Show all

Pușca și cureaua lată

Litoralul a fost luat cu asalt in acest sfirsit de saptamina. Plaja a fost astazi plina iar hotelurile ocupate in totalitate.

Şi toamna se pogorî peste livezile, podgoriile, lanurile, grădinile, parcările şi traficul canadian în general. Era şi cazul iar anotimpul n-a luat absolut pe nimeni prin surprindere.
Din splendoarea verii însorite petrecute pe meleagurile natale ale Ţării lui Papură Vodă stăteau mărturie două stickere glumeţe pe capacul portbagajului maşinii familiei: Sunt nervos şi mă grăbesc! şi I Love Dacia.
Cosânzeana făcea minuni prin conturi încercând să împace costul hranei, cu cel al benzinei şi cel al locuinţei dintr-un buget care nu se mărise cu niciun chip peste vară, ba dimpotrivă! Facturile îi aminteau mai puţin nostalgic despre mesele prin restaurantele ardelene, gablonţurile cumpărate la kilogram de pe litoral şi alte aventuri financiare mai puţin planificate. Toate se aşterneau tăcute şi-şi aşteptau cuminţi rândul la plata.

Făt Frumos a făcut o burtă respectabilă după un asemenea periplu gastronomic şi era cel mai în formă. Prăslea fredona spontan prin casă Puşcă şi Cureaua Lată, în timp ce părinţii schimbau priviri complice: sângele apă nu se face.
Venea serbarea şcolară de toamna, manifestare interetnică prin excelenţă şi o bună ocazie pentru fiecare şcolar de a etala din bogăţiile culturale şi spirituale ale poporului de unde îi veneau părinţii. Pregătirile serbării au fost ţinute în secret, Prăslea cerând un drapel tricolor, întru împodobirea corespunzătoare a scenei. Ceea ce şi primi cu iuţeala, un tricolor uriaş, cam cât o cuvertură, numai bun să coloreze fundalul evenimentului artistic.
Într-o seară ploioasă de miercuri, aşezaţi prin rândul douăzeci al sălii de sport transformate în sala de spectacole a şcolii elementare, Cosânzeana şi Făt Frumos  aşteptau gravi şi pătrunşi de importantă evenimentului, evoluţia lui Prăslea pe scenă.
Cosânzeana era proaspăt vopsită. Făt Frumos se foia în haina neagră de piele şi verifică aparatul de fotografiat, filmat, înregistrat audio, dat telefon şi verificat ora exactă, citit ziarul şi navigat pe internet, jucat jocuri în şedinţe şi dat mesaje familiei în timpul orelor de stat în trafic, mai exact un iPod de ultima  generaţie.
Prăslea apăru pe scenă, când îi veni rândul, cam pe la mijlocul spectacolului. Îmbujorat de emoţii, transpirat de joacă în culise, se înfiinţa la microfon şi-i caută pe ai lui din priviri. Părinţii ciuliră urechile, lungiră găturile iar Făt Frumos înţepeni mâna în aer pentru înregistrarea video a sezonului.
“Când eram tânăr fecioooor/ Eram fala munțiloooor…” cânta din piept şi cu dedicaţie Prăslea. La refrenul: “Puşcă şi Cureaua Lată/ Ce bărbat am fost odaaată..” un grup de colege selectate de pe toate continentele şi îmbrăcate multicultural aşa cum o cerea momentul, au încropit un frumos moment coregrafic ceea ce făcu audienţa să aplaude frenetic.
În vuietul entuziasmului publicului, Făt Frumos şi Cosânzeana au pufnit în lacrimi. Era cel mai frumos, semnificativ şi sugestiv moment în care o creaţie populară românească avea să primească recunoaşterea canadiană! Aplaudau, filmau, făceau semne cu mâna către protagonist şi nu ştiau dacă talentul micului Prăslea ridicase o sala de părinţi în picioare sau calitatea inestimabilă a piesei în sine.

Încurajat şi însufleţit de moment, Prăslea, mai transpirat ca la început, a simţit că e cazul să pluseze cu cunoştinţele lui în exotică limba română.
Ştia că n-avea cine să-l înţeleagă.
În staţia de amplificare a şcolii răsună, într-o limba română impecabilă,  o înflăcărată referire la mama, aşa, în general şi cu trimitere clară la origini.

Prăslea mai primi un rând de aplauze, după care se înclină şi se retrase victorios în culise.
În noapte, la sfârşitul serbării, Făt Frumos nu se putu abţine şi se înfipse româneşte în urechea neobrăzatului Prăslea. Linişte şi gânduri contradictorii, în drumul la lumina farurilor, către casă. (Oct, 2011)
Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *