Povești de drum (1) Despre camioane și motociclete
13 mai 2018
Suntem români, atunci când suntem în grup
30 mai 2018
Show all

Pradă în Capcana Timpului, acel Malcolm In The Middle al scrisului meu

Revin la după o perioadă foarte intensă de patru luni de povești. O perioadă ce a început astă iarnă, cu trimiterea la tipar a Prăzii în Capcana Timpului. Era la sfârșitul lui ianuarie.

Zile mai târziu, împachetam pentru incredibila călătorie Roată- America Toată, un drum lung, de mare impact și cu ecouri, până de curând.

Spun astăzi despre Pradă în Capcana Timpului, acel Malcolm In The Middle, copilul mijlociu al scrisului meu, cartea cea mai vocală, cea care mi-a trântit o ditamai bariera în fața ochilor și m-a pus să aleg: stânga sau dreapta.

Am ales. Cotitura, ca amploare, este de mărimea unei rampe de autostradă la Toronto.M-a cam luat cu leșin.

Prada a fost cea care m-a zgâlțâit de umeri și a scos la iveală un alt set de priorități: lumea, versus Eu.

Lumea, versus Timp. Lumea, versus tehnologie. Lumea, versus tradiții. Lumea, versus religii și credințe. Eu, versus Timp. Eu, când sunt doar cu mine.

În Pradă în Capcana Timpului dezvălui o frumoasă romanță, împachetată ulterior într-un compromis cu guler alb. Compromisul unui parteneriat care n-avea să aibă jar în vatră și care promitea cer senin.

M-am lăsat descoperită, periculos de mult, în scrierea poveștii. Însă așa a trebuit, ca să pot face marea schimbare. Cartea poartă oglinzi în pagini și trage cu forță, de volan, la intersecție.

Noul drum în scrisul meu, așa cum s-arată, vine în cadență cu o generație anume: este generația instruită, deja înțeleaptă, răbdătoare, arar visătoare, tenace și discretă a românilor imigrați în Canada după 1990.

N-am să încetez să scriu despre acest eșantion reprezentativ al emigrației românești și despre felul cum el urmează, cu grație, decență, discreție și mai ales accept, legile implacabile ale Timpului. Văd schimbările de dinamică în grupul nostru etnic, în special din zona unde locuiesc, Greater Toronto Area. Parte din aceste schimbări le-am comprimat în mișcarea personajelor volumului Pradă în Capcana Timpului.

Pentru că ele aparțin generației. Iar prioritățile de viață s-au schimbat, peste ani.

Am lansat la apă, în luna mai, o navă rapidă (sunt inginer navalist, nu mă dezmint).

Am frânt flori, drumuri și splendide, fulminante, ireale amintiri, să pot merge mai departe.

Inimi. Poate.

Frige soarele, când scriu. Fotonii intră-n piatră,  în țărână. Dogoarea arde frunza și topește asfaltul, la poalele lunii mai în Toronto.

Am să păstrez aici înregistrarea realizată de LTVRO din Montreal, cu prilejul lansării din 25 mai 2018, la Mamaia Club a Prăzii în Capcana Timpului.

O scriere româno-canadiană, despre o altă lume a aceleiași originare Românii, crescută în trena unui volum de forță: Codul Lui Zoran, semnat de prietena scriitoare Corina Ozon din București.

(Foto Andrei Mihalik, Montreal)

 

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *