Revelionul 2016- Recalibrarea
1 ianuarie 2016
Răspunsuri la scrisori- Destin, Curaj, Determinare și Iubire
3 ianuarie 2016
Show all

Recalibrarea (II)- Privește-te în oglindă (Lucian Ciuchiță)

Recalibrarea: reașezarea pe baze curate, spălate de convenții depășite devine dezideratul la ordinea zilei în 2016. Un minunat text transmis de Lucian Ciuchiță (talentat jurnalist și scriitor din București), o expresie a recalibrării de pe cealaltă parte a Atlanticului, de acolo de unde viața, așa cum am crescut-o noi, are rost. Cu un răspuns frumos, obiectiv, la final, semnat de Alex Lefter (Toronto). Eu vă mulțumesc amândurora pentru momentele de gândire abstractă, oferite cu atâta generozitate 🙂

Prietenei mele Magdalena, cu deosebit respect şi urări de “recalibrare” a gândurilor în acest an…Îţi trimit un eseu filozofic care face legătura între noi, cei de aici şi cei de acolo…Rămânem aceeaşi căutători de sens şi speranţă…

Photo: Los-Angeles-night, byLolo-Letreize (G Corno via fb)

Photo: Los-Angeles-night, byLolo-Letreize (G Corno via fb)

Priveşte-te în oglindă!
Stau meditativ printre gânduri şi mă întreb, oare ce ar fi fost dacă?..
Dacă te-ai fi născut în America, spre exemplu, ce s-ar fi întâmplat cu tine? Răspunsul nu poate fi simplu, el trebuie să cuprindă toate etapele din viaţă: copilăria, adolescenţa şi maturitatea stilistică. Cine eşti şi ce ai ajuns în momentul de faţă?! Un om printre oameni, negreşit! Dar, cum eşti privit de cei din jur sau cum te priveşti singur în faţă oglinzii? Să revenim la întrebarea iniţială, se poate da un răspuns prompt şi la obiect? Nu ştiu, poate doar să încerci o uşoară analiză a stărilor tale pe mai multe paliere, o simulare a existenţei pe două continente distincte şi cu mentalităţi diferite, chiar opuse în manifestare.
Sigur ai fi avut o copilărie şi o adolescenţă mai bune, fără lipsuri materiale şi cu mai multă libertate de exprimare, cu mai multe tentaţii şi pofte împlinite.
În cealaltă parte a lumii, în acea capsulă a comunismului noi am avut parte de altceva, dar luciditatea mă face să văd şi o altă latură, mai subtilă şi mai profundă. Am avut în schimb vise şi ne-am construit o lume viitoare mai puternică mental, ne-am antrenat într-un spirit liber fără să fim contaminaţi de lichelismul nonvalorii şi al superficialităţii unei societăţi fără criterii performante de dezvoltare. Ne-am simţit stigmatizaţi, dar am devenit mai puternici! Putem să-l vedem că pe un experiment prin care trebuia să trecem, să ne descoperim adevărata valoare interioară, să devenim mai adaptabili şi mai realişti. Dacă te uiţi în oglindă ta personală şi încerci să pătrunzi dincolo de pelicula de argint care îţi reflectă imaginea, atunci vei înţelege reprezentarea plastică a înfăţişării tale, o altă viziune a eului tău…
Deci, nu ştiu dacă mă năşteam în altă parte era mai bine, poate nu eram capabil să mă uit în oglindă şi să văd altceva, să mă cunosc mai bine…sigur eram mai fals, permanent cu o foame materială fără să simt gustul celei spirituale, un fel de robot cu comenzi clare de lucru, întreţinere şi, eventual, de înlocuire cu un model mai bun după expirarea termenului de garanţie şi funcţionalitate…

Photo: Winter, by Richard Duda (G Corno, via fb)

Photo: Winter, by Richard Duda (G Corno, via fb)

Este uşor să dai vină pe altcineva şi pe altceva, să nu-ţi asumi răspunderea faptelor şi să te excluzi din ecuaţie că să-ţi albeşti trecutul că un cearşaf apretat în bătaia vântului…
Când acumulezi multă furie în tine şi ai uitat să dai drumul la supapa de presiune interioară, atunci eşti precum cazanul unei locomotive. Foloseşti presiunea că să mergi cu mare viteză pe sinele vieţii într-o direcţie impusă de paralelismul existenţial, dualismul bine-rău…Ce este omul??
O locomotivă care trebuie să meargă mereu înainte, rar merge cu spatele, numai când intră în triaj, când se descompune şi se recompune pentru o altă destinaţie…
Important în viaţă este să fii conştient ce garnitură tragi după tine, faptele tale sunt multe şi la fel de grele că şi încărcătura trenului. Faptele bune cântăresc mai mult şi trenul va trage din greu pe panta urcuşului existenţial, dar la destinaţie, toţi se vor bucura şi vor răsplăti efortul depus. Dar, până acolo te aşteaptă multe pericole , unele independente de voinţă ta, altele doar de amuzament pentru cei care se hrănesc cu rău şi „nimicul de temut”, un macaz se poate strica oricând şi-ţi schimbă traseul în viaţă…Este riscul asumat când pleci în călătoria vieţii! Oricum, ai mai multe şanse să reuşeşti în viaţă pe drumul de fier, decât să rămâi în casă pe saltaua din paie umede şi roasă de timp invariabil..Te îmbolnăveşti de lâncezeala mizeriei şi de putregaiul sufletului chinuit de prea multe aşteptări!
Fiecare dintre noi trebuie să fie un model pentru cei din jurul nostru. Modelul la care mă refer este luminos, emite o undă pe înţelesul tuturor şi îi capaciteaza într-un fel, le oferă o cale de pătrundere în tainele vremurilor şi o rezolvare a unor imperfecţiuni de moment.Serendipitatea îşi spune cuvântul când doi oameni pleacă la drum, sigur vor descoperi ceva interesant…
Îmi aduc aminte de cineva drag care se remarca prin modestie şi profesionalism.Dorinţa lui de cunoaştere este arzătoare, insufla şi transmite idei mai fierbinţi decât căldura oţelului topit, este într-o permanentă căutare şi receptiv la tot ce apare în această lume.
El are o vorba în care se sintetizează o latură a noastră, ne divide la nivel molecular şi ne sudează la loc printr-un laser chirurgical de metafizică pură pe axa reală a valorii, a axiologiei…
Are o rugăminte fără să fie auzit prea bine de către noi, din cauza unei uşoare surzenii interioare uşor contagioasă care se manifestă involuntar! Parcă îl aud: „lasă-ţi specialistul să vorbească!”

Lucian Ciuchiță

***

muzica1

Photo: FantasticWorldHD

Alex Lefter, stabilit la Toronto, îi răspunde lui Lucian Ciuchiță: societatea totalitară în care am crescut era non-materialistică şi, vrând-nevrând, ne-am deschis către valori interioare şi spirituale: citeam foarte mult, ne bucuram de un spectacol bun de teatru, de un film văzut după lungi cozi la Cinematecă sau piratat; prietenia avea o valoare enormă pentru că era tot ce aveam.

Societatea de consum + emigrarea ne-au transformat în nişte particule rătăcite, care-şi caută permanent o nouă orbită, încercând să se ‘redefinească’. Ne găsim uneori refugiul într-un cerc restrâns de prieteni, dar în lipsa unui contact cu o cultură vie externă, riscăm să reciclăm aceleaşi poncife.

 

Ti-a placut articolul?

1 Comment

  1. Elena spune:

    Din pacate lucrurile bune veneau la pachet cu inumanele intamplari : cozile foamei , salbaticia oamenilor de la cozi … vecini care se turnau intre ei si multe de care nici nu vreau sa-mi amintesc … societatea perfecta inca nu s-a inventat . Si de o parte si alta a oceanului au fost si sunt si bune si rele. Am cunoscut oameni minunati crescuti in societatea astea ca si in cea comunista . Conteaza si calitatea familiei , educatia , si nu in ultimul rand materialul uman . Samanta rea o poti pune in cel mai bun cernoziom tot nu va iesi mare lucru din ea …
    PS ma bucur sa mai aud despre Alex Lefter …daca e cel pe care l-am cunoscut cu doar cateva luni inainte de emigrare in Bucuresti …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *