Imagini de la întâlnirea organizată la sediul Consulatului General al României la Toronto, cu ocazia încheierii misiunii diplomatice a d-nei Consul General Antonella Marinescu- 20 august 2015
24 august 2015
D-lui critic literar Alex Ștefănescu, despre “Zilele Amanților” și despre Revoluția Pământului.
26 august 2015
Show all

Păi, Dacă Nu-ți Place Aici, La Ce-Ai Mai Venit!?

Continui cu subiectul repatrierilor. Recentele vacanțe petrecute de mulți dintre noi în România, plus abundența de imagini postate pe facebook din locurile pitorești ale țării de origine stârnesc, dacă nu neapărat nostalgii, atunci întrebări: am făcut bine că am plecat? Ar fi trebuit să mai aștept? Ce-aș fi ajuns? Mai este vreo cale ca să mă-ntorc, în condiții rezonabile, în țara mea?
Photo:exclusiveromania.com

Fiecare dintre noi are răspunsul lui la aceste întrebări. Răspunsul ține de experiențele anterioare emigrării, de vârstă, condițiile economice, familiale și de recentele oportunități ivite în România și care pot fi, dintr-o dată, deosebit de interesante.

 
Câteva înstrucțiuni care pot fi de folos celor ce decid să se repatrieze, mai jos. Detaliile pot fi consultate în link-urile ce vor fi listate la finalul materialului. Consider că sfaturile publicate de site-ul Quora sunt corecte, pertinente și pot fi ușor aplicate în cazul repatrierilor în România.

1)Decizia de repatriere este o decizie personală și nu trebuie să se materializeze la sfaturile, influențele ori presiunile cuiva. Persoana care se repatriază se va pregăti, moral și emoțional pentru reajustarea la noul mediu, la fel cum a făcut-o la plecarea din țară. Dacă este posibil, repatriatul va încerca să păstreze o proprietate în țara-gazdă, pentru a putea veni și locui câte o perioadă, ori întâlni cu foștii prieteni atunci când va simți necesar. Pentru că va fi tentat să revină, din când în când.
 
2)Când te repatriezi ia în calcul să te reconectezi cât poți de repede cu un număr cât mai mare dintre foștii prieteni, colegi, rude ori cunoscuți. Cu cât mai repede îți faci prieteni, înapoi în țara-mamă, cu atât mai ușor vei trece peste shimbări.
 
3)Nu-i stresa, nu-i înnebuni de cap pe noii prieteni cu povestiri ori experiențe din viața ta în țara-gazdă, despre ce ai făcut, cum ți-a fost, etc. Asta îi obosește pe cei din auditoriu, întrucât normalul lor este diferit de ceea ce tu consideri normal pentru tine,  în baza experiențelor tale. Vorbește rar, puțin, spune-le altora, pe rând, câte un pic din experiențele tale. Nu-i face să se simtă limitați, grozăvindu-te cu locurile văzute și oamenii întâlniți, asta nu te va ajuta pe termen lung.
 
4)Nu te plânge despre cum ai găsit țara-mamă și cât de greu îți este să te reobișnuiești cu locurile, birocrația, gălăgia, promisiunile nerespectate, etc. Vei primi imediat gânduri, sau chiar răspunsuri în față, de genul: păi, dacă nu-ți place aici, la ce-ai mai venit!?
 
5)Nu îți pune în minte să preiei frâiele familiei și să le organizezi viețile, ori să le schimbi obiceiurile. Nu uita, fiecare își trăiește viața pe care și-o dorește, iar schimbările propuse nu întotdeauna sunt acceptate, ori binevenite. Nu da ordine, altfel vei ajunge să fii ocolit.
 
6)Și ar mai fi ceva: nu întotdeauna te mai poți întoarce acasă. Nu neapărat că nu vei fi primit așa cum te așteptai dar, mai important, tu te-ai schimbat. Da, te-ai schimbat. Toate experiențele petrecute în afara țării-mamă își pun amprenta pe personalitatea ta. Readaptarea durează mult timp și totul depinde de tine ca să devii fericit, așa cum ți-ai propus, la repatriere.
 
O soluție ar fi (nu întotdeauna la îndemână) ca tu, proaspăt repatriat, să cauți compania altor repatriați, să locuiești chiar printre ei. Iată de ce, revin, ideea creării unor mici comunități pentru repați (repatriați- prescurtare folosită curent) este nu doar o oportunitate de business. Este și un refugiu fericit, optim pentru cei care doresc cu adevărat reintegrarea prin repatriere.
 
Etapele repatrierii
Pe site-ul Urbana, un foarte interesant material semnat Lisa Espinelli Chin (link-ul, la finalul materialului). Autoare identifică cele cinci stagii ale readaptării repatriatului la țara-mamă și anume:
 
https://urbana.org/blog/reverse-culture-shock
The Fun Stage– Este cel dintâi stagiu, mai scurt sau mai lung-depinde de personalitatea repatriatului și de condițiile obiective pe care le întâmpină la repatriere. Repatriatul trăiește euforic, fericit că a ajuns acasă. El petrece mult timp cu familia și prietenii, mănâncă mâncarea tradițională, împărtășește fotografii, povestiri, souveniruri, poartă hainele cumpărate în țara-gazdă.
 
The Flight Stage– Durează de la zile la săptămâni. Repatriatului, încet, îi revin în minte imagini cu locurile și oamenii pe care i-a lăsat în urmă. Apar primele comparații ale felului nou de viață, versus felul de viață lăsat în urmă. Repatriatul se trezește că se simte străin în țara lui, simte că nu ține cadența cu ritmul familiei în care se reintegrează. Șocul reintegrării poate fi atât de mare încât repatriatul tinde să se izoleze, să nu mai interacționeze cu cei din jur.
 
The Fight Stage– Acesta este stagiul critic al procesului readaptării. Este momentul în care repatriatul deja chestionează decizia de a se fi repatriat și ajunge până la a spune că urăște locurile unde a venit. Acest stagiu este,  după cum susține David Pollock, director executiv la Interaction.Inc (Houghton, New York) perceput în două feluri:
 
1)Rău, în sensul că repatriatul vede totul în jur ca funcționând rău, încalcă valorile cu care se obișnuise în țara-gazdă, astfel că repatriatul ajunge să fie revoltat împotriva propriei culturi.
 
2)Ridicol, în sensul că repatriatul dezvoltă sarcasm ori un umor sec, ironic la adresa a tot ceea ce-l înconjoară. Vede lucruri care se petrec și nu-și explică de ce unele procese continuă în felul lor, așa încât preferă să le ironizeze. Nu manifestă revoltă față de propria cultură, ci doar ironie.
 
The Fit Stage– În timp, repatriatul învață să navigheze în societatea în care s-a reîntors. El face pace cu lucrurile cândva atât de diferite și se obișnuiește să trăiască normal. Dezechilibrul intern devine echilibru. Atenția față de oamenii și mediul înconjurător este în creștere. Mai mult, el începe să participe la activitățile sociale locale.
 
Este un adevăr, atingerea acestui stagiu nu înseamnă pace și liniște pentru totdeauna Drumul vieții repatriatului va rămâne, până la capăt, presărat cu momente încărcate de amintiri vii din țara-gazdă și cu raționamente ancorate în complexul pe care experiența personală îl înseamnă.
 
Subiectul repatrierii va continua. Cum spuneam, să ne facem lecțiile temeinic, să știm la ce ne așteptăm, să nu plecăm-cei care pleacă, adică, legați la ochi. Odată știind procesul, spun eu, este cu mult mai ușor de traversat și de completat etapele cu succes.
 
Sursele materialului și multe alte lucruri interesante, aici:

 

Ti-a placut articolul?

3 Comments

  1. Anonim spune:

    Ce intrebare prosteasca ,practic fara sens.In primul rind trebuie sa vii in Canada sa vezi cum se maninca tara asta,ai nevoie de cel putin 2-3 ani sa vezi cum e sistemul aici ,taxe educatie,locuri de munca,valoarea muncii tale si multe altele si mie mi -sa pus de multe ori intrebarea asta e ca si cu cineva ti-ar da sa sa maninci ceva ce nu ai mai mincat pina atunci si tu stai sa te gindesti daca sa gusti sau nu dar aici e o chestiune mult mai complexa,este intrebarea tipica aplaudacilor.Eu am vazut cum merg lucrurile si dupa 9 ani an sa zic adio Canadei,nu merita sa traiesti aici ,chiar nu merita,

  2. Alex Nanau spune:

    Este o idee f buna ca ex-pats sa se stabileasca intr-un anumit areal geografic … cineva din mass -media a venit cu ideea culoarului Sibiu – Brasov … care mi se pare o idee f buna … O zona de ex-pats ar fii f buna pt intreaga activitate economica din zona si nu vreau sa enumar aici toate posibilele avantaje ale tuturor …
    Oricum eu imi fac planurile de exit din Canada … pt mine nu se mai merita sa traiesc aici .

    Va doresc o zi minunata !
    Alex

  3. Ioan spune:

    Buna seara, ma identific perfect in simptomele pe care le descrie articolul dumneavoastră.
    Repatrierea este un proces cu adevarat dificil pentru mine, iar putinii oameni pe care ii mai am in jur
    respectiv parintii sau cativa prieteni uitati pe care incerc sa ii recuperez, nu inteleg acest fenomen. Ma
    privesc cu ingrijorare, cu reticenta sau cu un fel de recomfort vazand ca am ales sa ma intorc acasa.
    As fi extrem de recunoscator daca cineva mi-ar indica coordonatele vreunei comunitati de repatriati (tineri sau varstnici, pentru mine nu conteaza). Mi-ar usura existenta in aceste momente dificile .
    Va multumesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *