România- Fapte mari, în gânduri mari

0
1431
prin Bărăgan, spre București

Deși se prezintă ca o țară plină de oameni suferinzi, România nu e nicidecum așa. Călcâie crăpate, probleme cu bila și cu ficatul, stomac disfuncțional, balonări, constipație, mâncărimi, usturimi, dureri de șale, depresie, obezitate, anxietate, diaree, vertijuri, colon leneș, sinuzită și osteoporoză, toate sunt din belșug promoționate în reclame scurte și dese la medicamente. La radio și la TV. Și pe panouri publicitare. Peste tot, adică. Ei sunt oameni aparent sănătoși și totuși iau medicamente cu pumnul. Cred că se ocupă să-și mențină o stare perfectă de sănătate. Nu înțeleg cum vine, dar poate nu mă pricep eu.

prin Bărăgan, spre București
prin Bărăgan, spre București

Decum descaleci în România, sufleci mânecile. Poveștile se leagă cu iuțeala fulgerului, la tot pasul. Aici îți iese unul în față, îți taie calea și-ți scuipi în sân, ai scăpat și de data asta, cum să nu te bucuri? Mai încolo, unul o ia pe linia de tramvai, pe o platformă, așa, și trece în trombă. Întreb: e legal? Aaa, nu, mi se răspunde. După aceea, hai să iau țigări că tocmai muncesc să mă las. Zic: mai ieftine de 13-14 lei, aveți. Mai ieftine, la moldoveni, mi se răspunde. Nu sunt moldoveni prin preajmă, iau și eu ce găsesc. După aia, cu gust și fantezie, România îmi oferă o gamă variată de odorizante auto, toate culorile și formele, inclusiv cu tricolorul, de am luat vreo cinșpe deja. Nu mă pot opri.

trafic. La orice oră.
trafic. La orice oră.

Am atacat covrigii și plăcintele, pe lângă altele. Raportez, acestea se păstrează în parametrii cunoscuți de gust și aromă, mori adică de ce bune sunt. M-a prins sâmbătă dimineața în București și aflu de concertul EuropaFM pe plaja dintre Venus și Saturn. N-am mașină să mă ducă așa că intru pe www.blablacar.ro, un website care ușurează munca celui care caută și oferă și opțiuni. Drum la mare am găsit, drum de întoarcere- nu. Păcat, puteam să văd și eu Delia, Carla s Dreams, alea, alea, la fața locului. Litoralul este blocat, e plin- ochi. Ce mă mai miră, la câte boli îi macină pe bieții oameni, conform anunțurilor, un weekend la mare, pentru refacere, e întotdeauna binevenit.

Învățată  să trăiesc în aer condiționat, simt din plin efectele lipsei acestuia, aici în București. În esență, vasele mele de sânge reacționează violent. Le simt cum stau să pocnească, la propriu, mi s-au umflat mâinile și picioarele de nu mă recunosc… Sunt ca un scafandru netrecut prin camera de depresurizare, pe cuvânt dacă mint. Habar n-aveam că sunt atât de fragilă, scăpată liberă în aer curat. Probabil că voi, cei de prin Canada și din State știți deja și ați experimentat același fenomen. E creepy…

Căldura e mare și uscată. Suportabilă, în limite rezonabile. Densitatea oamenilor în cămășuțe vaporoase, pantaloni trei-sferturi și șlapi, bărbați și femei deopotrivă, este și ea copleșitoare. În aer plutește un erotism intens și transpirat. Zâmbesc chiar, fiindcă îl simt.

Aflu cum doi preoți, într-o gară, dau să iasă la o țigară. Unul se uită roată și cică: e vreunul de-al tău pe aici? Celălalt se uită și el: nu, dar de-al tău? Nici de-al meu…dă bricheta. Se fereau de enoriașii lor, să nu fie văzuți. Ce spune lumea, ce crede lumea este forte important.

Un filmuleț, prin Bărăgan:

Serviciul de telefonie este năucitor și umilitor pentru mine. Cu 10 euro, colegul și tovarășul de litere Viorel Ilișoi mi-a încărcat telefonul după cum urmează: 6GB internet, plus încă 5GB internet că-s eu, așa, drăguță. Dup-aia am 400 minute internațional, 50 minute roaming, nelimitat la convorbiri telefonice și mesaje, un Audi nou-nouț și cinci zile în Grecia. Glumesc, tot, absolut tot mai puțin Grecia și Audi, plus încă vreo câteva chestii pe care habar n-am cum să le folosesc: muzică nelimitat, etc.

de-aici se dă ora exactă.
de-aici se dă ora exactă.

Am aflat și poate vă interesează, ce este și cu serialul Las Fierbinți, adicția de seară a națiunii. Vă zic în câteva cuvinte cam care e treaba cu el: personaje comice, conturate, flecăresc. Pur și simplu pleacă de la una și ajung la alta, își iau vorba din gură, dezbat și filozofează la liber, cam cum facem noi când ne întâlnim în weekenduri, fără cap și fără vreo finalizare sau coadă. Acesta este filmul serial Las Fierbinți. Este oglinda neretușată a esenței comunicării noastre, ca și neam. Fabulos, conceptul.

aici, în curtea bunicilor mei
aici, în curtea bunicilor mei

Canada este departe, parcă e vis în mintea mea.

Mă duc înapoi acum, să m-arunc între oameni ca și mine, oameni care vorbesc limba mea.

E copleșitor, e emoționant, e plin de surprize, e minunat.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentRomânia- Tata, biker
Articolul următorRomânia- Licurici la scara blocului
Mie legitimația de jurnalist mi-a murit de tânără, acum nouăsprezece ani, adormită fiind de parfumul teilor Cotroceniului, flancată de-o cană cu cafea, mașina de scris și îngropată în manuscrise pentru mai multe gazete deodată. Din 1998 locuiesc la Toronto.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here