Radu Moraru (final)- Proiect foarte fezabil: să ne repatriem pe axa Brașov-Sibiu
27 septembrie 2015
Mihnea-Petru Pârvu – Acum optsprezece ani, pe oceanele lumii
29 septembrie 2015
Show all

S-a mutat Iuliana. Iar am fost șaisprezece!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Înapoi la oile noastre. Nuu, n-aveți idee ce fun avem de vreo săptămână încoace, schimbând kilometri de emailuri și încercând, de la distanță, să optimizăm un proces care nici măcar nu începuse. În esență, i-a venit vremea Iulianei să facă downsize, fiica cea mare Diana se mută spre downtown cu prietenul ei iar Andrei este, pentru încă vreo câțiva ani, sub aripa ei. Nu mulți, întrucât a terminat și el liceul. Deci, e la un colț.

Vă ziceam acum vreo lună, când ne-am adunat să-ncheiem vara în curte, că ideea ca să participăm cu toții la mutare a scăpat pur și simplu la vale, printre grătare și mici.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Daciana, Andrei, Mircea, Iuliana și Doug

Și chiar a fost așa: după o noapte cu o lună bezmetic de mare, în care am dormit cam din doi în doi, din zori eu cu Dragoș ne-am înființat la vechea adresă, cu un bidon de cafea Tim Hortons, vreo 20 de pahare, lapte, cream, zahăr. Acolo erau deja Daciana cu Mircea, sus în apartament și Dorina cu Radu și Marius, jos, la parcare.

Toți mi-au complimentat mașina cea nouă și m-am bucurat de bucuria lor, sincer.  Și de-a mea, un pic, ce să mint, că-i avion, nu alta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dorin, Daciana și Sam

Dorin a condus truck-ul ca un meseriaș. Era de așteptat să fie un meseriaș după ce pune jde mii de kilometri in no time, grație jobului în tehnologie aplicabilă la site-uri rezidențiale, care mai de care mai la capătul pământului și care se numesc popular Greater Toronto Area. Da, da, dacă și acolo, în mijlocul lui nicăieri mai e GTA, că te mușcă ursul de turul pantalonilor, ce să mai zici.

Si a început debarasarea: de la patru camere la două mutarea nu-i ușoară, mai mult de jumătate din mobilă a rămas la capătul blocului, pentru alți nou-veniți. Plus că Iuliana oricum intenționa să schimbe setup-ul. Și-au mers una-n truck, două la gunoi, una-n truck, două la gunoi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Radu, Mircea și Marius

Toate însă trebuiau cărate. Ceea ce s-a și întâmplat, c-o echipă-beton: Dorin, Mircea, Radu, Sam, Dragoș, Marius, Andrei au preluat liftul în service și a început căratul jos, la truck. Eu, Iuliana, Diana, Daciana, Dorina am fost cu pungile și cutiile rezonabile, multe și ele. Să mai zică cineva că n-avem, că ne lipsește, să-l aud p-ăla…Am început pe la 9,15AM, am cărat totul și încărcat în truck până la 11,15AM. La 11,30 știu că m-am uitat la ceas, eram perfect în grafic, în drum spre noua adresă.

Zi frumoasă, de altfel, că putea să plouă și să ne strice jucăria. Frumos au mai construit pe la Don Mills cu Sheppard, n-am trecut pe-acolo de ani buni. Au deschis stația de metrou, au înconjurat blocurile de rent cu condo-uri în sticlă de abia mai recunoști zona. Frumos rău, modern ca-n Dubai, ce să mai zic.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Marius, Doug, Dorin, Daciana, Paul, Mariana

Sorin e încă în Malaezia, c-altfel ar fi fost cu noi, iar Gabi era la școală până la 2PM așa c-a venit mai la sfârșit, măcar să ne mai prindă un pic împreună.

Și-am ajuns la noua adresă. Sincer, noua adresă mie îmi pare excelent aleasă. Zona e bună, verdeață, acces rapid la autostradă, curat, civilizat, ca lumea adică.  Și, boon, aveam truck-ul tras la scară, la 12PM. Liftul în service, dolly-uri de cărat- trei, iar la echipă cu forțe proaspete s-au alăturat Mariana și Paul care chiar locuiesc în același bloc. Și a început circuitul invers, al descărcării.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dorin, Mircea și Iuliana

Aveam tehnică deja, întâi a urcat sus mobila mai mare, canapelele, măsuțe, dressere, după aceea cutiile, sacii, pungile. Mi-am permis, fiindcă n-am putut să m-abțin văzând cum coordonarea atinsese perfecțiunea, cum toți se mișcau ca niște furnici,  (vorbeam puțin și doar în instrucțiuni) că puteam cu succes să descărcăm într-o oră și-un truck piratat noaptea, pe autostradă, așa de buni eram. Fusese glumă, normal, dar ar fi trebuit să fi văzut ce viteză aveam. Niște meseriași.

Iar lift, iar probleme, canapeaua mare din living nu-ncăpea-n lift până ce Dorin i-a scos pe millenials din dilemă și-a reușit cu succes încărcarea pe diagonală cumva și apoi răsucire. Dacă n-ar fi mers, vă imaginați cum se simțeau patru etaje cu o sofa pe scări, așa-i c-ar fi fost nostim? Mie-mi spui!?

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

destui, zic eu 🙂

Când era efortul în toi și concentrarea mai mare la așezarea cutiilor ca la tetris, au apărut Mihaela și cu Gigi, cu mâncare. Înțeleg, cafeaua de dimineață era una, mâncarea la prânz, după un așa efort- altceva! Mai mult, au adus și un butoiaș de bere Heineken, să fie acolo, în plus Mihaela i-a oferit o mătură nouă Iulianei, așa, ca la casă nouă.

A ajuns și canapeaua unde avea de ajuns, au ajuns și florile, și televizorul, computerele, cănile de cafea, cutiile cu pantofi, până și masa de călcat rufe a ajuns cu bine, că de ea aveam mare grijă. Nu de alta dar sportul călcatului rufelor în Canada se duce de râpă mai rapid decât hochei-ul printre torontonieni. Asta e.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Paul, Mariana și Iuliana, cu mătură nouă de la Mihaela

Foarte coordonate, Daciana, Dorina și Iuliana, eu mai ușurel întrucât deja pusesem destul efort și n-am decât nouă luni de la o operație care mi-a redat mersul fără de dureri. Chiar fără de dureri. Bare de perdele, cutii cu detergent lichid, paper towel, mânuși de cauciuc, saci cu haine, lenjerii, nici nu mai știi ce era acolo, covoare rulate, până și covorașul de yoga a ajuns sănătos!

Dragoș a dat o fugă cu Radu și au recuperat-o pe Gabi de la școală, iar Gabi, cu ochii sclipind ne-a zis mândră că azi la test a obținut cinci steluțe din cinci! Ca lumea!!

La 2PM mâncam tolăniți pe canapele, printre cutii. Încă o oră de debriefing se cerea și, cum mâine începe încă o sfântă săptămână de lucru, am zi să mergem pe la căși, să facem un  duș, acolo.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În ordinea numerelor de pe tricou, de la stânga: Mircea, Paul, Mariana, Gigi, eu, Mihaela, Dorina, Dorin, Daciana și picioarele lui Marius.

Ceea ce s-a și întâmplat, ne-am luat la revedere și am stabilit programul de toamnă: săptămâna viitoare vine Sorin din Malaezia, cel mai departe punct de pe glob unde vreunul dintre noi a ajuns vreodată. Săptămâna cealaltă, Thanksgiving, la noi acasă ne-adunăm cu toții (mai puțin Daciana cu Mircea care iar pleacă-n Cuba. Data următoare plecăm cu tot grupul, s-a stabilit!). Urmează ziua Balanțelor, ori la Iuliana ori la Mircea și Daciana, urmează petrecerea AREC, cel mai prețios și din ce în ce mai pretențios și rafinat eveniment al românimii torontoniene, de mai bine de zece ani, anul ăsta programat pe 7 noiembrie. Ce toamnă ocupată, zic.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Gabi, odihnită, că doar venea de la școală!

PS- De ultimă oră: m-a sunat Dorin acum să-mi zică finalul. A-po-te-o-tic!!!  După plecarea noastră, pe la 3PM, el s-a dus cu Iuliana  să returneze truck-ul. Ia tot din el, parchează, verifică, încuie și aruncă cheia în cutia de drop-off. O secundă mai târziu Dorin realizează că  i-au rămas în truck cheile mașinii lui, implicit n-avea cu ce pleca acasă de-acolo… Mașina lui era parcată, aștepta…S-au dus la cutie, au încercat să scoată cheia, de unde tată, că-i făcută securizat, fluxul merge într-o singură direcție. Așa că, în viteză, cu Iuliana au fugit la Canadian Tire să ia o sârmă, să facă un cârlig și să pescuiască cheia truck-ului să-l descuie și să recupereze cheile mașinii lui.

Canadian Tire n-avea o sârmă.

Nici nu vindea o sârmă.

Iar afară se făcea tot mai târziu, magazinele erau să se-nchidă. Au ajuns la un Dollar Store, au găsit sârmă acolo, fuga înapoi la truck. Cocoțat pe un scaun de camping, Dorin, cu sârma făcută cu cârlig în coadă a pescuit din cutie, după cum urmează: cheia unuia, nu mergea. Altă cheie, nici aia nu era a lor. Incă una, nici aia nu era bună. A patra, nici atât. Seara venea, lumina scădea iar Dorin cu insistență pescuia cheia unui truck, cu Iuliana la asistență.

Boon, reușește să scoată cheia aia bună, descuie truck-ul, își ia cheile mașinii lui, încuie la loc truck-ul, aruncă iar cheia și abia după 7PM a putut pleca și el acasă…vă dați seama  cum au arătat cei doi pe camerele de la security, încercând să scoată o cheie dintr-o cutie adâncă de tablă, la un gard, într-o zonă complet pustie. Am râs cu Dorin la telefon de n-am mai putut, asta, da, zi! Bine că s-a încheiat cu bine.

Cei șaisprezece: Iuliana, Diana, Andrei, Sam, Gabi, Radu, Dorina, Marius, eu, Dragoș, Mihaela, Gigi, Mariana, Paul, Daciana și Mircea, iaca. Excepțional efort, n-am cuvinte.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *