Drumul doare
20 mai 2016
Ea
23 mai 2016
Show all

Sâmbătă, Gabi, soare, cincisprezece

Și a venit sâmbătă, 21 mai, zi mare-n calendarul ortodox. Zi și mai mare în calendarul de grup, acolo unde Gabi sare de la 28 la 29 de ghiocei în buchețelul vieții și susține că ăștia 29 de anișori se simt mai ales dimineața când dai să te dai jos din pat. Nu chicotiți, las că o să vedeți voi, ăștia mai mici, că e o chestiune de Când și nu de Dacă.  Deci cam așa.

Treisprezece în poză. Radu și Andrei (junior) au zis pas la momentul cu pricina

Ajungem la Gabi, Sorin și Radu pe-un soare torid, la amiază și ne lățim ca țestoasele la soare, fix în soarele canadian, mare cât taxele și sincer ca indicele TSX. Stăm noi, așa, neprotejați de pătura  de ozon, până ni s-au încins pantalonii pe coapse, am căpătat cu toții bujori în obrăjori iar la un moment dat, după ce Mariana s-adăpostise deja la umbra unui puiet de nu’ș’ce,  din fundul curții, careva a dat tonul: soare-soare, da’ murim dacă mai stăm cinci minute cu soarele-n cap…

1

Și-am mutat mesele la umbră. Câți eram, că deja eram destui: Dana, Costin, Andrei, Gabi, Sorin și Radu, Mariana și Paul, eu cu gândurile pe la traseul de drum lung și întortocheat al cuiva, Iuliana, Florentina cu Cristi, Daciana cu Mircea, Dorin. Cincisprezece cu toții.

Într-un sfert de oră, că de la căldură, că era chiar ora prânzului, cert este că deja ne uitam cu jind dacă să punem grătarul, să mâncăm adică sau așa, să ne batem joc, cu alune, cafea, apă minerală și cu bere, de introducere. Așa c-am pus grătarul. Maestru de ceremonii a fost Radu. Sufletul i-a crescut, când a realizat răspunderea.

În lumina zilei sunt rar, rar de tot, participantă la întruniri etnice, cu excepția balului anual al AREC-ului unde merg cu religiozitate. Am motivele mele care țin de copăcelul acela de adevăr ce dă lăstari în fiecare primăvară și de tot mai selectivul accept al conveniențelor.

Așa că, nu, sau, în fine, rar. Socializez cu mofturi în cap, nu mai știu cine mi-a spus-o. Cu toate acestea iubesc întâlnirile acestea care, iată, acum numără sezoane, numără ani.

4

Sâmbătă că am reușit, noi ca și grup, cam ca de fiecare dată, să punem în valoare un potențial ideatic excepțional. Spun aproape pe bune, Grupul de la Davos ar fi trebuit să vină să ia notițe, să vadă strategii globale schițate între doi mici cu muștar. Iar pe corifeii Școlii de la Păltiniș i-am pierdut pe drum, teoreticienii  fiind oricum avangarda celor care sucombă-n traficul și volatilitatea secolului XXI.

5

Ăsta este un adevăr.  Nu au lipsit, cu toate acestea, scăpările de rigoare: n-am stabilit  pân la urmă cine conduce lumea, cum măsurăm diabetul- cu centimetrul canadian sau cu cel românesc, baremurile fiind ușor diferite. N-am finalizat discuția cu cât și cum luăm la pensie și mai ales unde o cheltuim, cert este că, timid, am văzut schimburi de păreri, replici și priviri cu referire la repatrierea de mai încolo. Mie mi-e dragă Canada, să nu fiu înțeleasă greșit dar de iubit, iubesc încă prin altă parte.

Mici, grătare, torturi, dulciuri, quinoa salad- tot mai populară și mereu gustoasă, salate cu verdețuri în ele, cafele, altele și altele, numai bune pentru petrecut până seara târziu. Iar dacă peste zi a fost înăbușitor de cald, seara s-a făcut, normal, răcorică, de ne-a gonit în casă, cu tot cu jachetele de fleece pe noi cu tot. Oricum, miezul nopții tot ne-a prins tot la vorbă.

14

Grupul nostru, mereu rotund, mereu altfel, continuu, necondiționat, fin, flexibil și sensibil ca un Iphone 6S, reglat în comunicare ca un dual-band router, clar ca un ecran 4K ultra high-definition, consecvent ca Madonna. Foarte, foarte interesantă creștere și povestire a visului comun, numit Viață.

Gabi, La Mulți Ani, încă o dată!

Aici, acum, cu toții, cu tine. Viață frumoasă înainte, fetiță minunată.

ps- am terminat textul în zori, pe lună plină și după o convorbire de efect cu România. O frumoasă remarcă, la celălalt capăt al firului: cu toții, în toate împrejurările, tresărim entuziasmați la rezultate, niciunul nu vede making-off-ul (apropos de coeziunea de grup, bine ocrotită și lucrată în timp).

Cam ca-n viață. Mai exact, fix ca-n viață.

Ti-a placut articolul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *