Dintotdeauna, când societățile umane întră în criză (precum pandemia în care suntem actori), teoriile conspirației înfloresc. În sincron cu creșterea prețului aurului și a terenurilor, crește și importanța horoscoapelor, a cititului în stele, bobi, tarot, palmă și tot așa. Ce sunt teoriile conspirației: ele sunt un ansamblu de credințe, păreri și judecăți pe care societățile le dezvoltă ca să-și explice ceva, un eveniment, un fenomen. Cam ca folclorul, în aparență. În realitate, Teoria Conspirației locuiește la granița cu realul. Convingerea că teoriile conspirației au fundament eminamente real, după cum afirmă psihologii, nu înseamnă vreun semn de debilitate, de slăbiciune mintală. Pe scurt, teoriile conspirației sunt scenarii complexe care desființează/refuză autoritatea realului (realitatea cu ochii deschiși) și alimentează importanța unor concepte colaterale. Grupurile umane și societățile secrete, aflate cu bună știință departe de ochii maselor, au fost dintotdeauna în topul listei acestor teoriia. Teoriile conspirației sunt de când lumea pe pământ, […]

Facebook, Apple, Amazon, Google. La un loc, cele patru companii însumează 70% din valoarea a întregii economii globale. 70%. Controlul pieții, în patru segmente strategice ale vieții secolului al XXI-lea (informație/data access, comerț/manufacturing, socializare/contact interuman și echipament/hardware) a atins perfecțiunea. Cei patru piloni de putere au devenit imbatabili iar astăzi, într-o audiere maraton în  Congresul Statelor Unite, liderii acestora au fost aduși în fața publicului pentru a justifica presiunile, influența și consecvența cu care au urmărit expansiunea, în detrimentul altor businessuri pe care le-au strivit, în timp, în creșterea lor exponențială. Pentru a-și justifica acțiunile de monopol. Această audiere în Congresul Statelor Unite, transmisă Live de agențiile de presă, stațiile de radio și televiziune din toată lumea, este istorică din mai multe puncte de vedere și anume: Audierea vine pe fondul unei volatilități sociale sporite, după luni de lockdown, de confuzie socială globală, de amenințări cu vaccinuri chestionabile, soluția la […]

Am fost la cascada Niagara, în weekend. Am luat o camera de hotel la înălțime, o camera cu vedere largă la râul Niagara și la cascadă. M-am dus să învăț de la apă, precum în poezia lui Rudyard Kipling. Am fost în meditație, să mă învăț pe mine, să învăț despre mersul firii, Să învăț despre mine din curgerea apei de dinaintea ochilor. Am stat ore întregi pe fotoliu, cu ochii țintă la apa râului Niagara, la cascadă. Ore după ore, până mult după miezul nopții, când proiectoarele multicolore au fost și ele stinse. Am fost la Niagara ca să învăț, cum ziceam. Niagara este un râu născut mediocru și menit să șerpuiască banal, de-a lungul vieții lui de râu, până la marea vărsare și amestecare cu alte ape, apoi cu alte ape până la apa cea sărată. Ar fi trebuit să urmeze destinul tuturor râurilor frați și surori. N-a […]

(Publicat la 26 iunie 2020 pe Facebook) Scriu astăzi ca să nu uit cumva, mâine, cum a fost începutul verii lui 2020. Miroase a minciuni, miroase imoral, miroase a abandon, a lipsă de direcție și nici măștile de pe figuri nu pot ascunde mirosul. Măștile pe figură semnifică extrem de multe: obligă ochii oamenilor să comunice între ei, pe muțește. Ochii au devenit tot mai larg deschiși, tot mai expresivi, dacă ați observat. Măștile, scuturile oficiale în calea imaginarului inamic mortal, năucite de irațional, trec în cealaltă extremă și devin scut pentru oameni, în calea altor oameni. Și o generație este deajuns pentru ca, prin măsuri coercitive instilate blând dar ferm, noțiunea de socializare să devină desuetă, ilegală chiar. Măștile înconvoaie spatele gândirii. Măștile sunt însemnul cu fierul roșu al începutului de secol. Măștile le șterg numele oamenilor, îi reduc la mamifere. Măștile, ca și simbol, sunt mai nocive decât […]

(Publicat la 8 iulie 2020, pe Facebook) Acesta este un snapshot, cât mai realist posibil, al zilei de azi. Dacă pierd din vedere unele aspecte, le completați voi. Săptămânile ce vin anunță instaurarea regimului restrictiv global, cu burta plină și inert. Masca s-a încetățenit (și nu mai întreb motivele), plimbatul pe promenada Orilliei se va face cu rația, plajele în Ontario încă rămân deschise. Niciun concediu nu va mai fi cum a fost. Șurubul se strânge cu zâmbetul pe buze și cu promisiunea venitului minim garantat (vreo 18 mii la persoane singure, 25 de mii la cupluri, în Canada. Zic știrile). Fiecare redeschidere de business miroase a cloramină. Ceva arestări, irelevante la scară socială, revolte dezlânate și răzlețe sau mișcări de guerilla scurte și rapide, duse de personal calificat în acest sens, distrag atenția de la valul de căldură. Între timp, cu un chef suspect de muncă, astronomii studiază și […]

(Publicat la 19 iulie pe Facebook) Sub globala, suspecta, prelungita letargie, se petrec, în fapt, cele mai mari schimbări din istoria recentă a omenirii. Noi le suntem artizani și martori, deopotrivă. Este suprema noastră șansă, să asistām la asemenea schimbări. Urmăresc, de mai multe săptămâni, seria de documentare de anticipație, legate de agenda reprezentanților unor civilizații cu mult mai avansate, aici, pe Pământ. Despre răspunsurile guvernelor la prezența lor, despre schimburile reciproce de date și informații. Toate aceste documentare (câteva zeci, de fapt, realizate de prin 2014 încoace) sunt difuzate pe Amazon Prime (Prime Video), accesibile tuturor. Dați căutare după Alien Agenda pe Amazon și veți afla mult mai multe. Nume sonore ale științei și politicii globale (usor de verificat pe Wikipedia și Google) depun mărturii despre prezența reprezentanților unor civilizații mult mai avansate, aici,pe Pământ. Contactul dintre noi, pământenii și cele câteva diferite specii așa-zis extraterestre viețuind pe planetă, […]

Pur si simplu

(Publicat la 13 iulie pe Facebook) Trăiesc în Canada, mă interesează Canada. Astăzi am aflat că în Canada se prelungește letargia națională, cu subvenții, instrucțiuni și cu restricții cu tot, până în decembrie. Încă cinci luni, încă o dată cât până acum. Stăm pe loc. Am citit de mai multe ori știrea. Impactul psihologic al izolării e alt subiect, acum câștigă cine rezistă cu țiglele pe casă. Că e covid, că e conspirație, că-s extratereștrii, că vine meteoritul, că se-mplinește profeția mayașă, că izbucnește Yellowstone-ul, niciun scenariu fluturat prin lumile virtuale nu mai stă în picioare. Așa cum, deopotrivă, stau toate. Letargia și schimbările momentului indică, cumva, că specia umană a intrat în decimare, ca să facă loc altor specii. Pare-se că am ajuns la punctul în care ne-am multiplicat out of control. Ideal ar trebui să rămânem vreo 500 de milioane de oameni, ca să rămânem sustenabili ca specie. […]

Năuce ca puii de curcă, contradictorii ca o autostradă în reparații, capricioase ca un cozonac, mincinoase ca Pinocchio, lingușitoare ca pisica Ciorăpel, idilice ca o telenovelă, ori romantice ca un lac sub clar de lună, vremurile schimbării de acum vor bate poveștile revoluției române, de departe. Ohoo, ce-o să mai avem de vorbit. Dacă apucăm, normal. Între o programare la tuns (apropos, să vă tundeți cât mai e deschis) și o recapitulare a chestiilor inutile din cămară (prostii cumpărate în martie, la marea febră a aprovizionării) ciugulim știri disparate, ba despre înarmare, ba despre sateliți, despre pedofili, statui, școli cu batista la gură. Știri, din surse din ce în ce mai puțin credibile. Repet întrebarea retorică, ce Doamne iartă-mă vremuri sunt astea. Că, după ce-am scanat multe și foarte diferite scenarii, de la duioase și până la apocaliptice, acum, vineri, ridic din umeri, zic: mneah! și mă las păgubașă. Apuc […]