5 februarie 2016

50+, haideți la film

Dacă ai depășit perioada agitată, competițională și plină de întrebări a vieții. Dacă, în sfârșit, cu un  ultim efort, ai pierdut ambițiile, ai făcut pace cu vanitatea și cu toate celelalte nimicuri din minte, cu care ți-ai ocupat tot timpul până acum. Dacă ai depășit 50 de ani, atunci ai să înțelegi. Dacă privirea îți plutește spre orizontul acela înțelept și senin, al înțelegerii plenare a lumii. Dacă roata vieții nu te mai ia prin surprindere, dacă ce vezi- ai mai văzut, atunci poate vrei să petreci o oră și jumătate și să vezi filmul de mai jos. 45 de ani (2015), cu Charlotte Rampling și Tom Courtenay. Este povestea unui cuplu care împlinește 45 de ani de căsătorie. Și care demonstrează, doamne, dacă mai era nevoie, că sentimentele, trăirile pot (am corectat, gata… :)) scutura dinamica subtilă dezvoltată în doi, după atâta și atâta vreme. Un îndemn la introspecție, un îndemn la […]
3 februarie 2016

Viața-i ca parcarea

Viața-i ca parcarea. Cauți în fiecare zi, instinctiv, cu o disperare motivată sau nu, un loc bun să parchezi. Un loc suficient de lat cât să nu-ți boțești vanitatea. Te uiți în dreapta, te uiți în stânga să n-ai hârburi care te pot atinge, din neatenție, cu portiera, ori vreun truck care să-ți șteargă aripa, când dă cu spatele. Te păzești și tu, ca să nu plătești mai încolo. Cauți un loc. Un loc cât mai aproape de intrare. De intrarea Undeva: la serviciu, în carieră, în familie, în iubire, în destin, aproape doar să fie. Să fie aproape, să-l poți parcurge din doi pași. Și nu-l găsești. Mai dai o dată, roată. Și încă o dată. Te uiți dreapta- stânga, scanezi tot. Ori au fost alții mai harnici, ori mai iuți de picior, cert este că, la oră de vârf, într-o lume super ocupată, super stresată, acolo unde se […]
1 februarie 2016

Se naște un hit: Loredana- Vrei să mă iei. Vine o vară fierbinte și foarte puțin cuminte

  25 ian 2016 Loredana a lansat single-ul “Vrei să mă iei”, extras de pe albumul “Imaginarium”, promovat anul trecut printr-un concert care s-a desfăşurat la Sala Palatului din Bucureşti. Noul single este compus de Loredana, Alama, Răzvan Mihaila şi Matei Vasiliu, iar textul este scris de Loredana şi Alama. Videoclipul a fost regizat de către Michael Adrian Mircea. “«Vrei să mă iei» a pornit de la ideea mea de a face un cântec neconvenţional, o poveste de dragoste neîmpărtăşită care să se deruleze într-un dialog între mine şi el. Alma a intrat în joc. Chiar dacă e un artist la început de drum a intrat perfect în personaj, în rolul celui care se îndrăgosteşte iremediabil de iubita prietenului său… Morala o veţi afla urmărind noul videoclip «Vrei să mă iei», extras de pe albumul «Imaginarium»”, a declarat Loredana. “Este o piesă în care am pus mult suflet, atât eu […]
27 ianuarie 2016

Generația Z- Cine sunt acești copii?

  Un editorial de referință, descoperit recent în Montreal Gazette: http://montrealgazette.com/opinion/columnists/celine-cooper-the-rise-of-generation-z Am gândit că e frumos să împărtășesc cu voi o deștept conturată imagine, a unei întregi generații care acum se ridică, în Canada, în Statele Unite, în Europa ori aiurea. Așa că voi traduce, în mare, articolul semnat de Celine Cooper, la finele anului 2015. Generația Z se referă la copii născuți între anii 1995 și 2010. Ei au venit imediat după generația Y, sau Millenials (cei născuți între 1980- mijlocul anilor 90). Generația Z reprezintă, în lume, circa două miliarde de suflete, dintr-un total de 7,2 miliarde câți suntem astăzi. Doar în America de Nord ei reprezintă 25% din populație. Generația Z este, numeric, mai mare decât generația Y. Copiii generației Z împlinesc 18 ani, undeva în intervalul dintre 2013 și 2028. Și nu este ușor să definești o întreagă generație fără să iei în calcul contextul socio-economic în […]
24 ianuarie 2016

Hyperion : “Linia magică dintre Pământ şi Cer”

Iubirile mari, adesea, fac pui. Primul lor pui este, în genere, genial, labil și anxios. Al doilea crește întotdeauna mediocru dar cu principii sănătoase, late ca o talpă cu platfus. Al treilea este visător și, uneori ajunge poet. Un cititor român din Canada a cunoscut Poetul. I-a dat roată, l-a înspicat și despicat iar apoi l-a descris, mai frumos cum nu se poate. Contactul cu Poetul i-a însemnat energia transmisă, ca un torent, într-un singur sens. Iar scrisul de mai jos poartă filigranul gândurilor- fulgere în fața Divinului pogorât printre muritori. Mulțumesc Hyperion. Te mai aștept cu scriituri de Foaie. ** Îl găseşti meditând pe malul unui lac, pe o bancă într-un parc, pe balconul unei cabane de munte sau iarna, la gura sobei, cu ochii ţintiţi către flăcările jucăuşe ale lemnelor ce trosnesc. Sunt ei, visătorii, deschizătorii de drumuri, clarvăzătorii. Oare cine poate intui ce visează un poet? Ce gânduri întortochează neuronii acestuia? Ce “face şi desface” se […]
22 ianuarie 2016

Derbedeu, semizeu ori Dumnezeu, în drumul meu

Iubirile, ca și oamenii, se nasc dintr-una-ntr-alta. Una dă s-apună, trăgând după ea sania încărcată cu vorbe dulci și clipiri pe sub pleoape, cu îmbrățișări și mesaje-scrisori, plecând departe-n treaba ei, în patru zări. Alta, mai că se ițește rușinoasă pe după ceața gândurilor și-și face loc cu zâmbete- în  loc de povețe, cu voce caldă- în loc de timbru senzual, cu cuvintele decente, așa, cam cu fusta până la genunchi și-și așteaptă cuviincioasă, rândul ei. N-am înțeles niciodată de ce, cu iubirea, trebuie să vină, neapărat și noaptea-ncinsă în așternut. Asta m-a dat întotdeauna înapoi de la a săvârși iubiri aproape coapte. Mi-e frică de lumina dimineții de după. Mi-e frică de privirea celuilalt, oricare-ar fi el, derbedeu, semizeu ori dumnezeu, în dimineața de după și atunci prefer să nu-i dau prilejul a se-arăta. Niciodată n-am făcut pace cu dimineața de după. Pentru mine dimineața de după are gust […]
19 ianuarie 2016

Porțelan, folosit de patru ori pe an

Am internet și, paradoxal, mă simt ca un vraf de farfurii sparte, pe dinăuntru. Am deschis canalele virtuale, pe toate deodată. Timp de două ore, cu o forță de taifun, am absorbit știutele și neștiutele: ziarul Toronto Star vinde locația din Vaughan, un teren uriaș care probabil valorează enorm. Câteva sute de angajați vor fi puși pe liber, ziarul se imprimă undeva aiurea, la o altă tipografie, totul pentru ca să scadă costurile și să țină ziarul în viață. Ziarul, ca toate ziarele pe hârtie, are tirajul redus drastic. Magazinele de second-hand GoodWill s-au închis, astăzi, spuneau la radio. Alte sute de oameni, pe drumuri. Multe sute de oameni pe drumuri, într-o economie care se zbate cu greu să miște sistemul anchilozat sub greutatea teancurilor de bani peste bani, peste bani din țara de bani în care trăiesc. Benzina, azi, 89 de cenți/l, nu mai țin minte de când n-am […]
6 ianuarie 2016

Povești Din Nord- Șoimul arctic, fotografiat la Windsor (Ontario)

M-apucă, așa, nedefinit și ciclic, un drag de nordul Canadei. Vine periodic, cum ziceam. Și tot periodic vreau să aflu despre oamenii ținuturilor albe de parcă mi-ar fi rude, ale căror număr de telefon s-a pierdut la mutare. Nu știu de unde vine dragul de Nord, cert este că miroase a zăpadă afară, așa că n-am mai putut și-am luat Nordul la răsfoit. Un brad pentru capra mea… Un fermier din Newfoundland ne roagă să n-aruncăm brazii de Crăciun și mai degrabă să-i dăm caprelor lui, mari amatoare de cetină despodobită. Melvin Rideout, proprietar al fermei Birch Rhyne din Cormack, NL, susține că bradul conține multă vitamina C  și că cele patru capre ale lui, plus iedul pe nume Hercule, ar mânca fiecare câte un brad pe zi, crenguță cu crenguță. Melvin ar vrea să adune vreo 30 de brazi de Crăciun și este dispus să îi ridice de la proprietarii din zonă, […]
3 ianuarie 2016

Răspunsuri la scrisori- Destin, Curaj, Determinare și Iubire

Mi-au sosit două scrisori mai grele decât Pământul. Sunt scrisori de Destin și Curaj, de Determinare și Iubire. Și m-au prins în corzi. Sunt fundamental de sincere, sunt presărate cu un pic din fiecare dintre noi. Alexandru se repatriază în Februarie Bună Magdalena şi La Mulţi Ani! Poate că de data asta anul nou o să aducă schimbările pe care ni le dorim. Mai ai planuri de repatriere? Nu ştiu dacă mai ştii şi alţii la fel. Eu plec în februarie. Sunt încă în Toronto până în februarie. Am două propuneri pentru tine: 1) am ceva cărţi, casete, CD-uri româneşti şi m-aş bucura să ajungă la alţi români aici. 2) vreau să aduc şi alţi români din Canada, înapoi, acasă. E o sarcina grea, pentru că majoritatea sunt ‘integraţi’ aici şi nu vor să mai audă, decât de rău, eventual, de România. Poate putem să organizăm ceva împreună (prezentări de […]
2 ianuarie 2016

Recalibrarea (II)- Privește-te în oglindă (Lucian Ciuchiță)

Recalibrarea: reașezarea pe baze curate, spălate de convenții depășite devine dezideratul la ordinea zilei în 2016. Un minunat text transmis de Lucian Ciuchiță (talentat jurnalist și scriitor din București), o expresie a recalibrării de pe cealaltă parte a Atlanticului, de acolo de unde viața, așa cum am crescut-o noi, are rost. Cu un răspuns frumos, obiectiv, la final, semnat de Alex Lefter (Toronto). Eu vă mulțumesc amândurora pentru momentele de gândire abstractă, oferite cu atâta generozitate 🙂 Prietenei mele Magdalena, cu deosebit respect şi urări de “recalibrare” a gândurilor în acest an…Îţi trimit un eseu filozofic care face legătura între noi, cei de aici şi cei de acolo…Rămânem aceeaşi căutători de sens şi speranţă… Priveşte-te în oglindă! Stau meditativ printre gânduri şi mă întreb, oare ce ar fi fost dacă?.. Dacă te-ai fi născut în America, spre exemplu, ce s-ar fi întâmplat cu tine? Răspunsul nu poate fi simplu, el trebuie să cuprindă […]