1 ianuarie 2016

Revelionul 2016- Recalibrarea

2015 a fost un an greu de urnit din loc, pentru mine. 2015 a fost brăzdat de momente euforice alternate cu altele de cinism, de realitate albă, mută ori oarbă. Ușile deschise dădeau, când într-un zid, când într-un hău, prin ferestre am văzut Raiul, Iadul, calendarul, ceasul, uneori cerul, adesea oamenii. Și, după un an de carnaval ciudat, a urmat Crăciunul cu cea mai curată, sinceră și veselă descărcare de energie comună din câte pot să existe. Îl știți, l-ați văzut deja. Apoi ceasul, tic-tac-tic-tac, urcând anevoie orele către sfârșitul de an. Grele sunt zilele între Crăciun și Anul Nou. Ele întotdeauna au o densitate greu de suportat, sunt pline de de-alde ce-a fost și ce va fi, de așteptări cețoase alimentate de o lume, tot și tot mai virtuală, cea în care trăim. Și eu, și tu, și ea, și el, noi toți, tot mai mult. Un Revelion excepțional […]
31 decembrie 2015

Ai grijă de numele meu, ai grijă de numărul meu de telefon

Simt când vii aici și mă citești. Simt. Este aburul cald al ceștii de cafea, este perdeaua ce flutură-ntr-un fel anume, este tic-tac-ul ceasului, sunt umbrele de pe ecran ce-mi anunță c-ai venit. Simt când mângâi ecranul cu privirea și-ncerci în minte a-mi prinde zâmbetul în colivie, atât de simplu în fond. Simt preumblarea-ți printre scriiturile, când nătânge, când de leșin, cam ca valurile năuce ale vieții. Simt că vii de șase ori pe zi și-ai veni de-un milion de ori, dacă viața ți-ar deschide o cărare. Și o fereastră. Am emoții când îți scriu și mă-nțelegi, știu. La Mulți Ani, fericire, sănătate și curaj în anul care vine. Ai grijă de numele meu, ai grijă de numărul meu de telefon. Ține-le acolo, la îndemână și, pentru dumnezeu, promite-mi că n-ai să-mbătrânești și Tu, cu Tinele tău cu tot, mai-naintea mea. Ca toți dinaintea ta.  
30 decembrie 2015

2015- Bilanț de an, prin ochii lui Giani Codrin (UK)

Bun prieten și gazetar talentat, Giani Codrin a postat astăzi pe facebook, bilanțul lui de an 2015, simultan cu postările mele. I-am cerut permisiunea să-i fac cunoscut bilanțul și prietenilor cititori din Canada și US, majoritari pe acest site. Mulțumesc Giani, un An Nou fericit și cu sănătate să fie! Se încheie încă un an. Big one. E anul în care am rămas fără tată, care nu a mai putut lupta cu boala. Un om remarcabil, care a muncit din greu pentru tot ce a realizat în viață. N-ar fi trebuit să ajungă pilot, pentru că pur și simplu era mult prea scund, dar s-a luptat cu sistemul și a devenit pilot militar, cunoscut și pentru talentul său de chitarist. A ieșit la pensie cu gradul de căpitan comandor (r) și a fost mândru de cariera lui și de băiatul lui. A avut noroc și de o soție minunată. Odihnească-se […]
30 decembrie 2015

2015- Bilanț de Foaie, prin ochii mei (II)

Amestecul de sinteze etnice cu viața mea personală este inedit, este Altfel, mi s-a spus în câteva rânduri. Eu cred cu tărie că viața mea, prinsă în Foaia de Drum Lung, are rolul ei, acela de echilibrare intimă cu esența a ceea ce sunt, ce ești, cine suntem, de fapt. Cresc și creștem, unii de zeci de ani, într-o altă lume. Nu o altă țară, ci o altă lume. Am venit într-un fel, am evoluat- involuat, am învățat și uitat lucruri și principii, am dezvoltat aspirații și am închis culoarele viselor atunci când la orizont veneau inundațiile. Trăim, aici, la o altă intensitate, intensitate dată de strămutare, în special. Bilanțurile noastre sunt când dulci ca mierea, când aspre ca glonțul, parafrazând titlul unui celebru roman românesc. Eu în 2015 (iar aici scriu pentru jurnalul meu) am trecut printr-o intervenție chirugicală majoră, apoi am pierdut un job, apoi am pierdut-o pe […]
30 decembrie 2015

2015- Bilanț de Foaie, prin ochii mei (I)

Să nu pierd ocazia să scriu bilanțul lui 2015, așadar. Simt presiunea lui 30 decembrie, ca în fiecare an, o simt ca pe așteptarea în stradă, la umbra unui zgârie-nori din downtown. E grea și plină de scadențe umbra anului pe umerii mei și probabil că nu sunt singura care simt asta. In 2015 nu am văzut pe nimeni cumpărând ori ținând în mână un ziar, cu excepția celor ce se îmbarcau în avioane. In 2015 am dat un pas înapoi și am cercetat cu mai mare atenție mediul românesc din jurul meu de aici, din Canada. În 2015 ne-a crescut indubitabil prezența online și aici, în zona poveștilor și la bariera cu fantasticul, suntem extrem de prolifici, buni, talentați și tenace. Surprizele plăcute se țin lanț și certifică faptul că structural suntem buni, de calitate și talentați, luați individual. În viața reală lucrurile au stagnat. Businessurile românești sunt pe mai departe […]
26 decembrie 2015

Crăciunul- clipa când am scuturat anii din păr, de pe umeri, din mintea noastră

Sunt zile în care n-auzi când îți sună telefonul și nu faci un capăt de țară dintr-asta, zile în care părul nu-ți stă cum ți-ar plăcea și nici asta nu te indispune, când starea vremii nu contează, nici traficul, nici firul dus de la ciorap, nici măcar maldărul de bonuri de la cumpărăturile din ultima săptămână nu te mai fac să tresari. Sunt acele zile de peste an când înnonzi ațișoarele spiritului și pe cele ale sufletului, împreună: familia și prietenii. Crăciunul nu ne vine niciodată lin și nu ni se petrece ușor. Se anunță îndelung iar emoția dării de seamă, a bilanțului sporește anxietatea dublată de bucurie. Iar zilele de Crăciun sunt zile de intense bilanțuri personale, dintr-acelea definitorii, sunt zile cu iz de scadențe, zile de dese introspecții, de emoții supraetajate. Și atunci grupul dispune de senina rezolvare. Energia comună a membrilor grupului este cea care disipă neliniști […]
24 decembrie 2015

Un zâmbet

Primiți rogu-vă gândul meu cel mai bun, prietenia mea toată și urările de Crăciun fericit alături de cei care vă sunt dragi. Un zâmbet, acum când citiți, încercați un zâmbet și veți simți ce frumoasă este, în realitate, povestea aceasta minunată, numită viață și cum sclipesc, în lumina lumânărelelor, mărgelele de magic și feeric care o împodobesc. Crăciun bun, cu sănătate, solidaritate, prietenie și toate urările mele de bine 🙂 Magda  
20 decembrie 2015

Tehnic, sunt bunică

Tehnic, sunt bunică de exact optsprezece luni. Am toate simțurile materne vii, îndreptate către mica Julia, la fel  ca și pentru copiii mei. Fără deosebire. Julia vine cu candoarea și cu  gingășia ei în globul de Crăciun închipuit de copiii mei și, da, fără deosebire, o iubesc și mi-aș da necondiționat viața pentru ea. Tehnic, sunt bunică de fetiță care merge, rupe cuvintele în limba ei, recunoaște obiectele, animalele, duce jucăriile, le aduce, le pune unele intr-altele, le așează-n piramidă, dărâmă construcția după care o ia de la capăt. Are un simț al umorului mai dezvoltat decât i-ar spune-o vârsta. Și o iubesc cu fiecare firișor al ei de păr bălai, o iubesc ca o mamă, fără deosebire. Da,  tehnic sunt bunică. N-am primit înstructaj de bunică, nu m-am gândit vreodată cum va fi când voi fi bunică, nu i-am cerut maică-mii sfaturi despre cum să mă port ca și […]
18 decembrie 2015

Din copilărie

Astăzi am împărtășit poze din copilărie, împreună cu câțiva prieteni. Și le împărtășesc acum și cu voi, moment minunat ca să v-aduceți un pic aminte de copiii din voi. Singurii păstrători ai adevărurilor voastre fundamentale, ai temerilor și viselor, ai îndrăznelii și cutezanței de care viața vă obligă să dați dovadă, în fiecare zi. Poze de când eram mică și nu numai, așadar, pentru voi.      
16 decembrie 2015

Corina Ozon: “mi-aș dori foarte mult să ajung să-mi cunosc cititorii din SUA și Canada”

Mă-ntorc periodic la Corina Ozon, scriitoarea-prietenă și confidentă a cărei tenacitate, muncă și talent îmi demonstrează, dacă mai era nevoie că motivația puternică este singura care mută munții din loc. Iată crâmpei de scriitură despre buna prietenă, scriitoarea Corina Ozon: Corina Ozon- O radiografie socială dură ca o pană de internet, a societății românești (I) Într-un an și jumătate Corina a scris Zilele Amanților,  apoi Nopțile Amanților și imediat după aceea Amanții 3.0, toate sub îngrijirea editurii Herg Benet. Un an și jumătate, timp în care a făcut față cu succes la slujba deloc simplă de peste săptămână (Purtător de cuvânt al Imprimeriei Naționale). Zilele Amanților- filmul românesc perfect A dormit câteva ore pe noapte. Scria, mai lua o pauză, lăsa cotoiul să i se alinte la picioare și, cu părul blond prins în codiță, de la fereastra etajului la care locuiește, arunca peste București cea mai colorată și vie descriere realizată în […]