16 decembrie 2015

Într-a treia stare de agregare

Foaia De Drum Lung a împlinit astăzi un an. Mulți Ani, Foaie 🙂 Scrisul mi-a-nceput ca blog (Click Aici), într-un decembrie înzăpezit și geros, taman în preajma Crăciunului. A crescut anapoda, cu trăite și închipuite, cu dorite și nedorite, cu viața însăși și mai ales cu speranțe de mai frumos și mai bine. Am primit aseară, drept cadou, o poezie de Marin Sorescu, într-un context cvasi-literar și am s-o postez aici. In fiecare seara Strang de prin vecini Toate scaunele disponibile Si le citese versuri. Scaunele sunt foarte receptive La poezie, Daca stii cum sa le asezi. De aceea Eu ma emotionez, Si timp de cateva ore Le povestesc Ce frumos a murit sufletul meu Peste zi. Intalnirile noastre Sunt de obicei sobre, Fara entuziasme De prisos. In orice caz, Inseamna ca fiecare Ne-am facut datoria, Si putem merge Mai departe. (Marin Sorescu- Capriciu) În zori, cred că era 6 dimineața […]
9 decembrie 2015

Interviu cu enigmatica scriitoare Em Sava din Toronto: Scrisul sunt Eu.

Un promis vârtej de interviu, zăpăcitor ca ceața de decembrie lipită de pielea nopții cu o aproape lună plină, înterviu cu o scriitoare româncă din Toronto a cărei identitate am preferat amândouă să nu fie dezvăluită. Un interviu orb ca o cârtiță legată la ochi cu mătase de porumb, un interviu sincer ca-ntre prieteni, vechi ca-ntre suflete ce se știu, senin și întortocheat ca un mileu pe servanta bunicii.  Un interviu cu cea mai enigmatică scriitoare posibilă, colegă de bancă în Pastilele De Nesomn, volumul îngrijit de talentata Corina Ozon și tipărit în toamna asta la București. Nu pot s-o definesc pe Em Sava. O caut între scriiturile ei și, razant, pletele castanii îi acoperă chipul. Scrie la Sweet & Salty (www.savatoronto.com), pe blogul ei, împotriva ceasului însuși. Nu ne-am întâlnit niciodată. (Aseară m-a sunat Payam. Fără nici un pretext, pur și simplu cum suni un vechi prieten. Am vorbit […]
6 decembrie 2015

Atenție Canada, ți-a sosit un artist de mare calibru. Ai grijă infinită de Teo Milea

De două zile încerc, năucă, să pun laolaltă cuvintele, după impresionanta experiență de vineri seara. Vineri seara, prin ceața caldă și neagră a unui downton Toronto respirând căsuțe vechi și oameni noi cu câini in lesă, împreună cu vreo sută de români și nu numai, am ajuns la Gallery 345 să-l ascult, cunosc și pe cât posibil, să-l înțeleg pe Teo Milea. Tânăr fără vârstă, înțelept în muzica lui mai mult decât veacul, artist în gesturi, cu o charismă absolut specială, într-un recital de o oră, așa l-am cunoscut pe Teo. Am stat cuminte să ascult, compilez, cu dorința să înțeleg. Și, vreme de o oră, într-un sublim recital de pian, Teo Milea ne-a trecut de la corolarul vieții, primit ca o rugăciune cu fața la răsărit (Cathedral), la fantasticul fluid social al marilor orașe ale lumii, prelingându-se pe lângă muchiile în cărămidă ștearsă (Streets in Crayon), apoi a coborât […]
4 decembrie 2015

Vineri seară, pian la superlativ: recital Teo Milea, la Toronto

Mâine seară, pian la superlativ: recital Teo Milea, la Toronto. Gallery 345, 345 Sorauren Avenue, Toronto, M6R2G5 (Detalii:https://www.facebook.com/events/1491340741191735/) Și voi fi acolo.
4 decembrie 2015

Povești din Nord- Pe ce tărâm trăiesc, sub al cui cer

C-o iarnă care începe atât de blând în sudul provinciei Ontario, iaca, deschid tolba cu povești din Nord. Vorbesc despre nordul acela îndepărtat, cel al inuiților și al celor mai frumoase și vechi legende păstrate vreodată, cele despre facerea Pământului, despre rotirea soarelui, despre râuri cu suflet și păduri cu inimi, despre animale care vorbesc și oameni care le-nțeleg, despre cea mai curată zăpadă a lumii. Cum noaptea este o permanență pentru aproape șase luni, aurora boreală este cea care le lumineaă puținilor oameni ce locuiesc pe acele meleaguri, drumurile și somnul. Aurora boreală din fotografie a fost surprinsă chiar azi la Rankin Inlet, de către un localnic (David Kakuktinniq Jr.) și preluată de rețeaua națională canadiană de radio TV, CBC. Într-o lume în schimbare, ajung schimbările și-n nordul îndepărtat al țării noastre atât de mari și late. O companie aviatică legendară în zona nordică, Bufallo Airways, cea care se […]
2 decembrie 2015

…și țin mâna în dreptul inimii, când se cântă Deșteaptă-te Române

La Mulți Ani, Românie, oriunde vei fi pomenită și oriunde fii și fiicele tale s-ar afla. Să știi Românie că eu, în naivitatea și bunătatea mea, tot aștept să ne-ntâlnim, cu lacrimi în ochi la Surprize, Surprize în direct, să ne îmbrățișăm, să stăm pe-o canapeluță, mână-n mână și să intre din regie cu Publicitatea, cu noi cu ochii înlăcrimați de emoția regăsirii, pe fundal… Ce să-ți spun, ceva ce nu s-a spus încă pe facebook? Da, te iubesc, normal, vreau acasă, normal și asta, ar fi trebuit să-mi fi crescut copiii acolo, probabil și din toate astea singurul lucru pe care-l fac acum, după aproape 18 ani petrecuți în Canada este să țin mâna în dreptul inimii când se intonează Deșteaptă-te Române. Este exact ceea ce am făcut în seara asta la National Club, pe Bay St, în inima downtown-ului Toronto, în seara ploioasă de 1 decembrie. Sub înaltul patronaj […]
30 noiembrie 2015

Nunta Antoniei cu Julio Gonzalez, Mississauga, 28 noiembrie 2015. Casă de piatră, dragilor!

29 noiembrie 2015

Trei vorbe, semnate Sava Em: Îmi Bag Picioarele

Cu sufletul bine pitit în spatele anonimatului, cu talent la scris și mai ales cu o poftă imensă de viață, undeva printre noi, aici, la Toronto trăiește Sava Em, româncă în Canada. Blogul Savei Em parcă-i destinul însuși: o lamă de sabie încălzită în bătaia soarelui. I-a spus Sweet & Salty (http://savatoronto.com) și, răsfoindu-l, ai aroma aventurii scrierilor lui Jean Bart. Te cucerește, pur și simplu. Îl citești și-i poți pune chipul oricărei fete cu ochi mari și plete pe umeri, oricărei studente cu un rucsac în spate, oricărei femei pentru care grația și naturalețea trăirilor înseamnă normalul. Nu o cunosc personal pe Sava Em dar o citesc și, mai mult, suntem cosemnatare în volumul Pastile De Nesomn, proaspăt publicat în România și îngrijit de talentata prietenă Corina Ozon. Mai jos, textul recent publicat de Sava Em pe cel mai feminin portal de literatură vie pe care eu îl cunosc: […]
27 noiembrie 2015

Bine ați venit în Era Nouă

Am citit în patru ore cam tot ce contează în presa de limbă engleză, cu și despre acești refugiați care dau zor s-ajună în Europa și, mai nou, in North America. Nu știri, ci analize și editoriale, să înțeleg motivația. Iar numitorul comun se numește, poate suna hilar, perpetuarea confortului în lumea occidentală. Aceste conflicte, iscate, amplificate, comunicate pe jde canale au ca scop ca populațiile active, cu copii în special, să părăsească teritoriile de baștină, în masă, într-un timp scurt. Aceste cohorte vin să înlocuiască, tot în timp scurt, populațiile îmbătrânite din Occident și să atenueze șocul ieșirii masive la pensie a boomers-ilor (proces care a început de vreo doi ani) Un tsunami de pensionari care dorește, alături de tot mai firava populație activă și de anemicul număr de copii născuți în aceste țări, să asigure perpetuarea beneficiilor și să întărească, cât se poate de rapid, forța de muncă. […]
25 noiembrie 2015

O mie de generații și o jumătate de planetă

În suprema lege a firii vă iubim fundamental, matern, prietenește ori partenerial, cine mai știe, cert este că vă iubim. Cu bunele și cu relele voastre. V-am luat spre preacreștere de la mamele voastre, cărora li s-a strâns inimă văzându-vă plecând de mână cu noi. Atunci noi le-am prins femeilor-mame, privirile și le-am jurat s-avem grijă de voi, să vă creștem în drumul vostru, întru împlinirea voastră deplină. Așa am făcut și eu și încă o mie de generații de feminine, înaintea mea, așa vor face încă o mie de generații după mine. Așa suntem programate să funcționăm. Ne-am făcut copiii cu voi și, luate cu grijile casei, ați zburat în aventurile vieților voastre cu mult mai departe decât s-ar fi cuvenit prin legea firii. Și nu, nu zic aici de micile flirturi, amorurile ocazionale ori scăpările erotice, nici pomeneală. Undeva, în subteran, noi toate suntem solidare între noi și […]