23 noiembrie 2015

Povești de Moș Crăciun!

De Moș Crăciun…dacă cineva are încă cele două cărți de mai jos și ar vrea să mi le vândă, vă aștept cu mare drag să-mi răspundeți. Tare mult le-aș vrea și nu mai am de unde le lua. Știu că sunt încă pe la Anticariate în România iar pentru mine ar însemna foarte, foarte mult să le am. Mulțumesc din suflet cui mă va ajuta să-mi completez cadoul de Moș Crăciun 🙂
22 noiembrie 2015

Mai mult de jumătate dintre cititorii Foii n-au împlinit 45 de ani

Bune să vă fie ziua, seara, dimineața și la fel și gândurile acum când am ciupit un pic pedala de accelerație către Crăciun și, totodată, către toată magia din jurul lui. Aștept astăzi prima zăpadă a sezonului la Toronto și, fără referiri la politică, la jocurile internaționale, atentate, pagube, victime, declarații inflamate, foame de conducători capabili, fără tumultul tot mai parșiv al știrilor ce se bat cap în cap, am să admit că bucuriile mici, așa, cu lingurița, fac astăzi fericirea. Astea-s vremurile. Cine sunteți voi, cei care citiți, să vorbim despre asta, fiindcă v-am promis. Am datele destul de curate de la Google Analytics, din ultimele două luni, de când blogul a devenit website. Așadar, publicul Foii se compune din 63% de sex feminin și 36% de sex masculin, după cum sunt ei identificați de motoarele Google Analytics. Proporțiile se schimbă dramatic atunci când textele sunt de inimă și familie, […]
21 noiembrie 2015

Cu miile, voi veniți din 68 de țări din toată lumea :)

Haideți să deschidem sezonul apropierii Crăciunului într-o notă optimistă pentru că, după cum știți și voi, de ceva vreme nu mai trăim, ci navigăm viața. Yep, navigăm, încercând să ocolim obstacolele, să primim veștile-surpriză cu mai multă stăpânire de sine și să ne facem, tot mai mult, fiecare zi să conteze. De parcă zilele aleargă spre sacul lui Moș Crăciun. A-nnebunit planeta, părerea mea. E doar părerea mea. Editorial așadar, printre primii fulgi, la aproape un an de la lansarea Foii De Drum Lung. Blogul acesta a plecat frumușel de pe Blogspot, în decembrie anul trecut. Habar n-am avut cum să fac să deschid un blog și am învățat, pas cu pas. În septembrie anul acesta l-am mutat pe website. Mai am de mutat ceva texte, încă învăț și am noroc cu Viorel Anghel, mentorul meu din Montreal care are răbdare să mă îndrumeze. Bun așa. Ce-am făcut în ultimul an: […]
17 noiembrie 2015

Suntem la capătul lumii. Unde mai fugim, măi, de voi??

În speranța că Ambasada României în Canada va deschide această pagină, cu mare surprindere și destulă mâhnire aduc pe tapet faptul că în ciuda legislației canadiene clare și limpezi care interzice acest lucru (și pe care, cu onor, legația noastră ar trebui s-o cunoască, prin natura statutului și al obiectului de activitate- n.a.), ei bine, un partid politic din România și-a deschis, de ceva vreme, sucursală în Canada. Vorbesc despre PSD (pentru cei plecați demult din țară, acesta este partidul-nepot al defunctei formațiuni revoluționare Frontul Salvării Naționale, răsărită în zilele tulburi din Decembrie 89 și condusă de Ion Iliescu), cel mai mare partid politic de stânga, simpatizant al estului până la os și care a deschis, anul trecut, o sucursală la Montreal. Iată cum sună conținutul prevederii canadiene cu privire la formațiunile politice străine și aspirațiile lor de-a activa în Canada. Acestea sunt, simplu, interzise. Are candidates in foreign elections allowed to […]
16 noiembrie 2015

O nebunie de zi, o poveste-n sine!

                                    O nebunie frumoasă, sublimă, astăzi la Blue Mountain (Huron Lake), o zi plină de vorbe, cu muzică, cafea, iar vorbe, gânduri despre una-alta, drum prin soare, în esență o zi care-a meritat din plin să fie trăită. Ce zi frumoasă!! De pus la neuitate, am zis!
15 noiembrie 2015

Corina Ozon- Un snapshot de viață la rezoluție maximă (II)

Șansa de a fi atât apropiat unui scriitor, în plină perioadă de creație, așa cum sunt eu acum în preajma virtuslă a scriitoarei Corinei Ozon, este minimă la scara vieții oricui. Mă-ntreb dacă nu cumva s-or fi simțit la fel cei ce-au alimentat nucleul de energie din jurul lui Caragiale, al lui Alecsandri sau Rebreanu, la vremea lor. E o stare de nestare, e o stare perpetuă de creație, e ca lumea de tot. În general despre scriitori se spune: a scris, a publicat, etc. Corina Ozon scrie cărți acum, scrie în timp real, este scriitorul din clipa asta, clipă mutată-n povestea de-un comic de situație superb, poveste burlescă, o nebunie întreagă, un snapshot de viață la rezoluție maximă. Vorbesc cu Corina, pe skype, des, aproape zilnic. La ea acasă este noapte, pisica mai apare în cadru iar Corina, cu părul prins într-un cleștișor la spate și cu jacheta roșie […]
15 noiembrie 2015

Corina Ozon- O radiografie socială dură ca o pană de internet, a societății românești (I)

Noiembrie  ăsta este îngândurat, încărcat de incertitudini, de neliniște colectivă și mi-e cam greu să scriu. Undeva, în subteran, viața mea continuă, însă, împinsă de la spate de determinarea sănătoască că, da, mergem înainte. Am surprizele și bucuriile mele mici, cum ar fi c-am adunat astăzi ultimii trandafiri înfloriți din fața casei. Pur și simplu.  Cred cu tărie că a merge înainte și a împinge viața la vale este cursul firesc, dincolo de emoțiile puternice de pe traseu, de judecăți ori cutume sociale. Scriu despre iubirile online și știu că voi, cei care citiți aici, știți la ce mă refer. Din trăite sau din auzite. Citiți fără să respirați deși nu, nu cunosc nimic despre iubirile voastre virtuale și n-am să scriu despre ele. Am să scriu despre ale mele, în sumar, mai la vale. De la inocentele două puncte și o paranteză rotundă, închipuind un zâmbet și până la adevărate […]
14 noiembrie 2015

Celor Care Cred Că Știu

Celor îmbibați deja de aritmetica morții ce bântuie Europa, celor cărora Luna Neagră le-a prefăcut cărările în fum și sufletele-n scrum, celor acum cu inima mică-mică de emoții sau de frică, celor cărora le-a rămas un dram de speranță că vom răzbate și prin astea, celor care ascultă-n taină muzică și se feresc de oprobiul cernit al străzii, celor ce-ntreabă, celor ce se-ntreabă, celor ce așteaptă, celor ce-s așteptați, celor ce, prin fanta ușii văd lumina de dincolo și n-au curaj s-o privească-n ochi, celor care cred că știu și habar n-au, celor ce răspund întrebărilor altora, celor ce dau telefon, celor ce așteaptă telefon, celor ce citesc și celor ce citesc cărți, celor ce cresc și celor ce mor încet, așteptând consacrarea, celor ce au și celor ce dau, celor de ieri și celor de poimâine, le amintesc că e vineri. Și-s doar câteva vineri seara pe an, din […]
13 noiembrie 2015

Cea Mai Frumoasă

Nu mai pot să număr, nu mai am putere, nu mai vreau să simt sarea lacrimilor celor ce-i plâng pe copii din Colectiv. Mi-e greu pentru ei. Ascult Pasărea Colibri, spre și de la birou, un cd primit cadou, astă vară, în preumblările mele românești, de la verișoara mea Alina. Iată o ocazie să-I mulțumesc, fiindcă probabil nici ea n-are habar cât de ascultat este. Și reușesc acolo, în înghesuiala din trafic, dimineața și seara, să-nchid porțile lumii în jurul meu și să plec, cu gândurile împletite-n versuri cu har, hai-hui. Am ascultat piesa asta, într-un șir de alte zeci. Și-am ascultat-o din nou. Și iar, încercând să-i deslușesc mesajul. Și-am ascultat-o iar, s-o aud ce spune. Și iar, și iar. Pentru ca, în seara asta, să mi se reveleze întreaga pleiadă de deșertăciuni pe care ambițiile noastre, speranțele, dorințele și voințele noastre le cresc, în trecerile noastre de-o clipă […]
10 noiembrie 2015

Patru Răspunsuri La Scrisori

Vă place povestea trecerii prin lume, așa cum curge ea în Foaia De Drum Lung, bag eu de seamă. Mă bucură și știu că povestea asta, a vieții văzută prin ochii mei, nu este cu mult diferită de poveștile voastre: cu toții avem zile proaste și zile bune, zile când ne simțim puși jos, de viață și zile în care mâncăm stele, de energie și de curaj. Zile în care iubim (și vorbim despre iubire) și zile în care iubim, dar nu scoatem o vorbă. C-așa-i firea umană. Am să răspund, cât pot de pe scurt, unor mesaje primite zilele astea: Îmi cer scuze că dau buzna aşa, pe nepusă masă. Vreau să vă cer un sfat. Din postările dumneavoastră am înţeles că locuiţi în Canada. Gândul plecării mă bate şi pe mine. Nu am ce să mai sper aici. Ce mă sfătuiţi? Cu ce să încep? Eu vin singură, […]